- Împlinirea termenului de prescripţie specială începe să curgă, indiferent de câte întreruperi ar interveni, de la data comiterii faptei şi se împlineşte, în acord cu principiul legii penale mai favorabile, la data prevăzută de aceasta, a statuat Curtea Constituţională
Spre deosebire de vechea reglementare care
instituia un termen mai mic, respectiv depăşirea cu încă jumătate a termenelor
din art.122 din Codul penal, noua normă este mai puţin favorabilă.
Termenul de prescripţie începe să curgă de la data comiterii infracţiunii şi trebuie să curgă neîntrerupt.
Curtea constată că prin efectele sale prescripţia înlătură răspunderea penală.
Termenul de prescripţie specială prevăzut de legea nouă este constituţional în măsura în care se aplică numai faptelor săvârşite sub imperiul noii soluţii legislative.
Avocatul
Poporului a sesizat direct Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor articolul 124 din Codul penal -
Prescripţia specială -, aşa cum a fost modificat prin art.I pct.3 din Legea
63/2012 pentru modificarea şi completarea Codului penal al României şi a Legii
286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial 258 din 19 aprilie
2012, care au următorul conţinut: „Prescripţia înlătură răspunderea penală
oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut la
art.122 este depăşit cu încă o dată”.
Autorul
excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate
încalcă dispoziţiile constituţionale ale art.15 alin.(2) referitor la
principiul aplicării legii penale mai favorabile şi ale art.16 alin.(1)
referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii.
Examinând
excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a constat că, prin
sesizarea formulată, Avocatul Poporului critică noile prevederi ale art.124 din
Codul penal referitor la prescripţia specială, potrivit căruia, oricâte
întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie generală prevăzut la
art.122 din Codul penal este depăşit cu încă o dată, atunci este înlăturată
răspunderea penală.
Spre
deosebire de vechea reglementare care instituia un termen mai mic, respectiv
depăşirea cu încă jumătate a termenelor din art.122 din Codul penal, noua normă
este mai puţin favorabilă.
Având
în vedere noile dispoziţii, se arată că acestea afectează prevederile
constituţionale referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, precum şi
cele referitoare la principiul aplicării legii penale mai favorabile.
Potrivit
art.61 din Constituţie, Parlamentul, în calitate de unică autoritate
legiuitoare a ţării, adoptă măsurile de politică penală în acord cu atingerea
interesului legitim urmărit.
Astfel,
potrivit art.10 alin.(1) lit.g) din Codul de procedură penală, printre cauzele
care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale regăsim intervenţia
prescripţiei simple, guvernată de termenele prevăzute la art.122 din Codul
penal, ori speciale, guvernată de art.124 din Codul penal.
Prescripţia
răspunderii penale, în general, înseamnă stingerea răspunderii penale prin
trecerea unui anumit interval de timp prevăzut de lege.
Termenul
de prescripţie începe să curgă de la data comiterii infracţiunii şi trebuie să
curgă neîntrerupt.
În ce
priveşte prescripţia specială, este de observat că într-o cauză penală pot
interveni mai multe întreruperi ale termenului de prescripţie, fapt care
determină curgerea unui nou termen, tragerea la răspundere penală
prelungindu-se mult timp. Dacă anterior noilor prevederi criticate termenul de
prescripţie specială era compus din termenul general prevăzut la art.122 din
Codul penal plus încă jumătate, în prezent legiuitorul l-a majorat cu încă o
dată. Prin urmare, modificarea acestui termen nu este de natură a contraveni în
vreun fel dispoziţiilor constituţionale invocate, notează Curtea
Constituţională (CC) în decizia sa din 18 decembrie 2012, motivată şi publicată
în Monitorul Oficial 67 din 31 ianuarie 2013.
Cu
privire la criticile formulate punctual de către Avocatul Poporului, Curtea
Constituţională a constat următoarele: „În acord cu dispoziţiile
constituţionale ale art.126 alin.(3), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are
competenţa exclusivă de a se pronunţa asupra problemelor ce ţin de interpretarea
şi aplicarea unitară a legii ori de câte ori practica judiciară impune acest
lucru”.
„Fără
a nega rolul constituţional al instanţei supreme, a cărei competenţă este
circumscrisă situaţiilor de practică neunitară, Curtea Constituţională reţine
că, în cazul în care un text legal poate genera interpretări diferite, este
obligată să intervină ori de câte ori acele interpretări generează încălcări
ale prevederilor fundamentale. Constituţia reprezintă cadrul şi măsura în
care legiuitorul şi celelalte autorităţi pot acţiona; astfel şi interpretările
care se pot aduce normei juridice trebuie să ţină cont de această exigenţă de
ordin constituţional cuprinsă chiar în art.1 alin.(5) din Legea fundamentală,
potrivit căruia în România respectarea Constituţiei şi a supremaţiei sale este
obligatorie. Din perspectiva raportării la prevederile Constituţiei, Curtea
Constituţională verifică constituţionalitatea textelor legale aplicabile în
interpretările ce pot fi generate de acestea. A admite o teză contrară contravine
însăşi raţiunii existenţei Curţii Constituţionale, care şi-ar nega rolul său
constituţional acceptând ca un text legal să se aplice în limite ce ar putea
intra în coliziune cu Legea fundamentală”, notează CC.
De
altfel, prin Decizia 536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial
482 din 7 iulie 2011, Curtea Constituţională a stabilit că, „indiferent de
interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţională
a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia,
menţinându-se astfel prezumţia de constituţionalitate a textului în această
interpretare, atât instanţele judecătoreşti, cât şi organele administrative
trebuie să se conformeze deciziei Curţii şi să o aplice ca atare”.În
interpretarea legii, instanţele judecătoreşti, între care şi Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, trebuie să respecte cadrul constituţional, iar
sancţionarea depăşirii/încălcării acestuia revine în exclusivitate Curţii
Constituţionale.
32 comentarii »