Prescripţia specială se împlineşte, în pofida întreruperilor, în acord cu legea favorabilă

cristi.ciulei 13 Februarie 2013, 21:10:25 43 comentarii
Prescripţia specială se împlineşte, în pofida întreruperilor, în acord cu legea favorabilă

- Împlinirea termenului de prescripţie specială începe să curgă, indiferent de câte întreruperi ar interveni, de la data comiterii faptei şi se împlineşte, în acord cu principiul legii penale mai favorabile, la data prevăzută de aceasta, a statuat Curtea Constituţională

Spre deosebire de vechea reglementare care instituia un termen mai mic, respectiv depăşirea cu încă jumătate a termenelor din art.122 din Codul penal, noua normă este mai puţin favorabilă.

 Termenul de prescripţie începe să curgă de la data comiterii infracţiunii şi trebuie să curgă neîntrerupt.

 Curtea constată că prin efectele sale prescripţia înlătură răspunderea penală.

 Termenul de prescripţie specială prevăzut de legea nouă este constituţional în măsura în care se aplică numai faptelor săvârşite sub imperiul noii soluţii legislative.

  Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolul 124 din Codul penal - Prescripţia specială -, aşa cum a fost modificat prin art.I pct.3 din Legea 63/2012 pentru modificarea şi completarea Codului penal al României şi a Legii 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial 258 din 19 aprilie 2012, care au următorul conţinut: „Prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut la art.122 este depăşit cu încă o dată”.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art.15 alin.(2) referitor la principiul aplicării legii penale mai favorabile şi ale art.16 alin.(1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a constat că, prin sesizarea formulată, Avocatul Poporului critică noile prevederi ale art.124 din Codul penal referitor la prescripţia specială, potrivit căruia, oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie generală prevăzut la art.122 din Codul penal este depăşit cu încă o dată, atunci este înlăturată răspunderea penală.

Spre deosebire de vechea reglementare care instituia un termen mai mic, respectiv depăşirea cu încă jumătate a termenelor din art.122 din Codul penal, noua normă este mai puţin favorabilă.
Având în vedere noile dispoziţii, se arată că acestea afectează prevederile constituţionale referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, precum şi cele referitoare la principiul aplicării legii penale mai favorabile.
Potrivit art.61 din Constituţie, Parla­men­tul, în calitate de unică autoritate legiuitoare a ţării, adoptă măsurile de politică penală în acord cu atingerea interesului legitim urmărit.
Astfel, potrivit art.10 alin.(1) lit.g) din Co­dul de procedură penală, printre cauzele care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale regăsim intervenţia prescripţiei simple, guvernată de termenele prevăzute la art.122 din Codul penal, ori speciale, guvernată de art.124 din Codul penal.
Prescripţia răspunderii penale, în general, înseamnă stingerea răspunderii penale prin trecerea unui anumit interval de timp prevăzut de lege.
Termenul de prescripţie începe să curgă de la data comiterii infracţiunii şi trebuie să curgă neîntrerupt.
În ce priveşte prescripţia specială, este de observat că într-o cauză penală pot interveni mai multe întreruperi ale termenului de prescripţie, fapt care determină curgerea unui nou termen, tragerea la răspundere penală prelungindu-se mult timp. Dacă anterior noilor prevederi criticate termenul de prescripţie specială era compus din termenul general prevăzut la art.122 din Codul penal plus încă jumătate, în prezent legiuitorul l-a majorat cu încă o dată. Prin urmare, modificarea acestui termen nu este de natură a contraveni în vreun fel dispoziţiilor constituţionale invocate, notează Curtea Constituţională (CC) în decizia sa din 18 decembrie 2012, motivată şi publicată în Monitorul Oficial 67 din 31 ianuarie 2013.

Cu privire la criticile formulate punctual de către Avocatul Poporului, Curtea Consti­tuţio­nală a constat următoarele: „În acord cu dispoziţiile constituţionale ale art.126 alin.(3), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţa exclusivă de a se pronunţa asupra problemelor ce ţin de interpretarea şi aplicarea unitară a legii ori de câte ori practica judiciară impune acest lucru”.
„Fără a nega rolul constituţional al instanţei supreme, a cărei competenţă este circumscrisă situaţiilor de practică neunitară, Curtea Constituţională reţine că, în cazul în care un text legal poate genera interpretări diferite, este obligată să intervină ori de câte ori acele interpretări generează încălcări ale prevederilor fundamentale. Cons­ti­tuţia reprezintă cadrul şi măsura în care legiuitorul şi celelalte autorităţi pot acţiona; astfel şi interpretările care se pot aduce normei juridice trebuie să ţină cont de această exigenţă de ordin constituţional cuprinsă chiar în art.1 alin.(5) din Legea fundamentală, potrivit căruia în România respectarea Constituţiei şi a supremaţiei sale este obligatorie. Din perspectiva raportării la prevederile Constituţiei, Curtea Constituţională verifică constituţionalitatea textelor legale aplicabile în interpretările ce pot fi generate de acestea. A admite o teză contrară contravine însăşi raţiunii existenţei Curţii Cons­titu­ţio­nale, care şi-ar nega rolul său constituţional acceptând ca un text legal să se aplice în limite ce ar putea intra în coliziune cu Legea fundamentală”, notează CC.
De altfel, prin Decizia 536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial 482 din 7 iulie 2011, Curtea Constituţională a stabilit că, „indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Consti­tu­ţională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, menţinându-se astfel prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, atât instanţele judecătoreşti, cât şi organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curţii şi să o aplice ca atare”.În interpretarea legii, instanţele judecătoreşti, între care şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, trebuie să respecte cadrul constituţional, iar sancţionarea depăşirii/încălcării acestuia revine în exclusivitate Curţii Constitu­ţio­nale.

 


43 comentarii »

  1. Acest articol nu are comentarii.

Lasa un comentariu »