Tiberiu Iuhasz, şef oficiu al Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria: „Indiferent cum

cristi.ciulei 28 Martie 2013, 14:34:09 36 comentarii
Tiberiu Iuhasz, şef oficiu al Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria: „Indiferent cum
Discutăm cu doi reprezentanţi importanţi ai comunităţii româneşti din Ungaria, despre problemele cu care se confruntă conaţionalii noştri de peste graniţă. Este vorba despre Ana Radici Repinsky, profesoară de limba română şi limba maghiară şi director adjunct la instituţia portstindard al învăţământului românesc din Ungaria, Şcoala generală şi liceul „Nicolae Bălcescu” din Giula şi domnul Tiberiu Iuhasz, şef oficiu al Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria. Vom lămuri ce înseamnă AŢRU, care sunt atribuţiile sale, dar vom dezbate şi subiectul învăţământului românesc din Ungaria.


Andrei Ando - andreiando@gmail.com
Emil Chirilă - emilchirila53@gmail.com 


Andrei Ando: Pentru început cred că este important să lămurim ce înseamnă cele două instituţii pe care dumneavoastră le reprezentaţi şi care este locul lor în această arhitectură socială a mi­no­rităţii românilor din Ungaria. Hai­deţi să începem cu şcoala şi liceul românesc din Giula. Care este efectivul de copii acolo şi ce înseamnă această şcoală pentru comunitatea românilor din Ungaria?
Ana Radici Repinsky: Eu cred că este un centru foarte important de învăţământ pentru comunitatea românească din Ungaria având în vedere că şcoli generale avem în mai multe localităţi populate de români, însă liceul de la Giula este singurul de acest gen. Noi în Giula, avem o şcoală generală, un liceu şi un cămin de elevi în limba română. Efectivul şcolii este de peste 300 de elevi. Jumătate dintre ei aparţin de Şcoala generală, şi cealaltă jumătate aparţin de Liceu. Majoritatea elevilor de la Şcoala generală sunt din oraşul Giula, foarte mulţi din familii româneşti şi mixte, iar la Liceu avem elevi din toate localităţile populate de români. Cei mai mulţi sunt de la Micherechi, dar avem şi de la Bătania, şi chiar din judeţele limitrofe. Avem chiar şi câţiva elevi din România.

Emil Chirilă: De unde din România sunt elevii de la Liceul „Nicolae Băl­cescu”, din Giula, şi care ar fi motivaţiile pentru care au ales să studieze aici?
A.R.R.: Avem câţiva din jurul graniţei, dar şi de mai departe. De exemplu, în prezent avem o fetiţă din România chiar în clasa I, a cărui părinţi lucrează în Ungaria. Aceştia au vrut foarte mult ca fetiţa să înveţe la o şcoală românească pentru a-i fi mai uşor atunci când se întoarce în ţară, peste câţiva ani.
E.M.: În perioada premergătoare intervalului acesta de criză, mulţi români şi-au cumpărat locuinţe la preţ mic, în Ungaria şi locuiesc acolo, chiar dacă lucrează în România, iar ca să evite dezrădăcinarea îşi duc copiii la şcoală, la clasele româneşti. Eu personal cunosc astfel de români.
A.R.R.: Dar trebuie să menţionez că mai de mult, era mult mai simplu să studieze la noi la şcoală, însă de câţiva ani, dacă părinţii nu au locuri de muncă în Ungaria şi nu plătesc impozite statului maghiar, atunci trebuie să achite o taxă de şcolarizare.

A.A.: Cât sunt aceste taxe? 
A.R.R.: Diferă în funcţie de rezultatele copiilor, însă este vorba de câteva mii de forinţi la care se mai adaugă taxa pentru mâncare achitată de elevii care stau la cămin. Pentru cazare nu se percepe taxă. 

A.A.: Domnule Iuhasz, înainte să clarificăm conceptul AŢRU, răspundeţi-ne la o curiozitate. Eu îi spun Giula, domnul Chirilă îi spune Jula. Cum se numeşte până la urmă orăşelul acesta cochet de dincolo de graniţă, pe care foarte mulţi dintre noi îl cunosc pentru că se duc acolo la băi?
Tiberiu Iuhasz: Foarte mulţi folosesc termenul de Giula, dar în documente figurează ca Jula. Există încă o discuţie pe această temă.

E.C.: În toate documentele pe care le-am văzut eu, în perioada interbelică, titulatura era Jula.
T.I.: Indiferent cum i-am zice, Giula sau Jula, oraşul este capitala românilor din Ungaria. I se mai spune şi micul Bucureşti pentru că toate instituţiile centrale se află la Giula. 

A.A.: Dacă tot discutăm despre instituţii centrale, ce înseamnă Auto­gu­ver­narea pe Ţară a Românilor din Ungaria, cu ce se ocupă această instituţie?
T.I.: Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria s-a înfiinţat conform legii pentru minorităţi care a fost aprobată aproape în unanimitate, de Parlamentul maghiar, în 1995. De multe ori mă întreb ce înseamnă autoguvernare? Poate că traducerea este nefericită, pentru că asta ar însemna să avem instituţiile noastre, să le administrăm. Până la urmă prin modificarea legii pentru minorităţi am ajuns să şi guvernăm, să avem şcolile noastre pe care le administrăm. AŢRU e un forum care apără interesele românilor din Ungaria

E.C.: Domnule Iuhasz, asta înseamnă că aveţi delegări de fonduri, aveţi un buget din partea statului maghiar?
T.I.: Da avem şi primim şi pentru funcţionarea instituţiilor pe care le-am preluat de la statul maghiar sau de la consiliul local spre administrare.

A.A.: Când a fost această preluare?
T.I.: A început în urmă cu doi ani. Suntem încă la început, dar acum avem în administrare şase şcoli şi urmează să preluăm cel mai important institut de învăţământ românesc din Ungaria, liceul. Astfel o să ajungem la o anumită autonomie culturală.
A.A.: Cum a decurs preluarea acestor instituţii de educaţie, unităţi şcolare? Au fost probleme? Au existat localităţi în care oamenii sau consiliile locale s-au opus?
T.I.: Nu. A trebuit să preluăm aceste instituţii pentru a le salva. Noi trăim lângă graniţă, iar în cele trei judeţe avem 14 şcoli bilingve sau unde se predă limba română ca obiect de studiu. Cele mai multe şcoli sunt în sate mici, cu efective foarte mici, iar finanţarea lor s-a făcut în conformitate cu efectivul de elevi, drept pentru care aceste şcoli au avut întotdeauna probleme. În acest context au spus că închid şcolile dacă nu aducem bani. În fiecare an, pur şi simplu, ne-au şantajat şi am ajuns la concluzia că cel mai bine ar fi să le administrăm noi, dacă oricum trebuie să le finanţăm pentru a nu le închide. 

A.A.: Dar nu aduceaţi banii de la dumneavoastră, aceştia veneau tot de la statul maghiar.
T.I.: Aşa este.

A.A.: Şi atunci de ce este mai bine aşa, să existe o verigă intermediară care se numeşte Autoguvernare?
T.I.: Pentru că aşa totul se află în administrarea noastră.

A.A.: Banii vin tot de la stat, însă nu-i mai dă direct la şcoală ci îi dă Auto­gu­ver­nării care la rândul ei îi dă şcolii?
T.I.: Da.
A.R.R.: Există o normativă pe care o primesc toţi elevii din Ungaria, indiferent de ce şcoală aparţin. Însă există o normativă în plus pentru şcolile minoritare şi confesionale care pot beneficia de unele surse şi fonduri acceptate, odată cu noul sistem care acum intră în vigoare în Ungaria, numai prin Autoguvernarea pe Ţară.

A.A.: Nu sunteţi numai ordonatori de credite, dar aveţi posibilitatea şi să depuneţi proiecte pentru a completa bugetul acestor unităţi şcolare.
T.I.: Şcoala este foarte importantă pentru că din păcate se vorbeşte tot mai puţin româneşte. Nu se mai vorbeşte româneşte în sânul familiei şi atunci nu ne mai rămâne decât biserica şi şcoala. Mulţi dintre copiii proveniţi din familii mixte vin la şcoală dar nu ştiu vorbi româneşte. Este important să avem şcoli şi biserici pentru că până când mai auzim dangătul clopotelor înseamnă că mai existăm.

A.A.: Doamna directoare adjunct, domnul Iuhasz a făcut o clasificare a şcolilor, cele în care limba română se predă ca obiect de studiu şi şcolile bilingve, româno-maghiare. Vă rog să ne explicaţi ce înseamnă fiecare dintre aceste şcoli. Care este deosebirea dintre ele?
A.R.R.: În şcolile în care se predă limba română ca obiect de studiu, orele de predare a limbii române sunt mai puţine, iar alte discipline nu se predau în limba română. În schimb în şcolile bilingve, pe lângă orele de limbă şi literatură română şi orele de cultură şi civilizaţie românească care integrează geografia, istoria, cunoştinţe de cultură, de artă şi de etnografie, o disciplină complexă, se predau şi alte discipline în limba română.

E.C.: Ce alte discipline se mai predau în limba română?
A.R.R.: Aproape toate disciplinele, sau cel puţin elementele de bază, sunt predate în limba română.

E.C.: Aş vrea să deschidem o paranteză sentimentală. Am citit o carte foarte interesantă legată de modul în care s-a trasat această graniţă, bătând cu piciorul, în 1919. Am aflat lucruri extraordinare legate de aceste localităţi, în special în zona Satu Mare, Bihor, dar şi la Giula, care erau multietnice. Eu am înţeles greu de exemplu, de ce cel care a bătut graniţa cu piciorul a stabilit ca Salonta, care era majoritară maghiară, să rămână ataşată României, iar Giula, care conform statisticilor acelor vremuri, avea 70% din populaţie români, a rămas în Ungaria. Aţi avut în familii discuţii referitoare la acest lucru?
T.I.: Aşa este. Eu sunt originar din Micherechi, iar acolo foarte multe familii au fost despărţite în acest fel, cu creionul care a trasat graniţa pe hartă. S-a întâmplat ca în acest fel, o parte a familiei să rămână în Ungaria şi o parte în România, prin împărţirea comunei în două, de către graniţă. S-au dus discuţii, mai ales că mulţi au avut casele în centrul comunei, împreună cu sălaşele, iar după trasarea graniţei sălaşele şi pământurile au rămas într-o ţară, iar casele în cealaltă ţară. Pentru noi a fost foarte tragic ce s-a întâmplat atunci. Am rămas fără intelectuali, fără preoţi şi din acest motiv nici nu am avut autori care să întocmească aceste manuale. După trasarea graniţei am rămas cu doi preoţi şi câţiva învăţători. Practic a trebuit să o luăm de la început şi abia acum am ajuns ca din generaţie în generaţie să avem intelectualii noştri.

A.A.: Eu revin la problema şcolii româneşti din Ungaria. De pildă la liceul românesc, la modul concret, câte materii se predau în limba română?
A.R.R.: Toate materiile în afară de limba şi literatura maghiară, însă nu în aceleaşi proporţii. Ne bucurăm foarte mult că împreună cu Autoguvernarea pe Ţară finalizăm un proiect foarte mare în urma căruia s-a realizat un stoc bogat de cărţi, având în vedere că aceste şcoli au întâmpinat probleme cu manualele insuficiente. 

E.C. Aici în România am avut discuţii legate de manualele alternative. Cine face un manual de limba română pentru liceu, în Ungaria?
A.R.R.: Până acum ne-am descurcat cum am putut, cu manualele pe care le-am avut. Am primit şi din România prin ministere, dar nu se pot adapta 100%, având în vedere că nu avem aceeaşi programă şcolară. La aceste manuale s-a lucrat în perechi formate din profesori şi învăţători de la şcolile româneşti din Ungaria şi colegi de la şcolile din România.

A.A.: La fel s-a procedat şi cu abecedarul?
A.R.R.: Abecedar încă nu s-a făcut. S-a lucrat până în prezent mai ales pentru manualele destinate ciclului gimnazial, respectiv clasele V-VIII. Avem specialişti mai puţini şi de aceea am cerut ajutor. Doamna director a Şcolii gimnaziale şi liceului „Nicolae Bălcescu” din Giula a coordonat acest proiect şi prin relaţiile pe care le avem cu multe instituţii din România, din Cluj, Arad, Oradea, Baia Mare, a întocmit aceste echipe mixte.

A.A.: Dacă tot suntem la acest capitol al echipelor de specialişti, al manualelor, al colaborării acesteia interstatale şi instituţionale să spunem că nu vă aflaţi întâmplător la Arad, pentru că a avut loc un curs de pregătire profesională a cadrelor didactice de limbă română din Ungaria, la Universitatea „Aurel Vlaicu „din Arad. Domnule Iuhasz ne daţi câteva amănunte despre ce s-a întâmplat la această perfecţionare?
T.I.: Avem semnat un contract de colaborare cu conducerea Universităţii de Stat „Aurel Vlaicu” pe baza înţelegerii celor două Ministere ale învăţământului, din România şi Ungaria. În fiecare an organizăm împreună cu specialiştii de la Universitatea arădeană un curs de perfecţionare pentru că, la noi, e obligatoriu ca din doi în doi ani să participi la un astfel de curs. Acest curs este finanţat atât de Ministerul învăţământului din Ungaria cât şi de Ministerul educaţiei din România. Cursul de perfecţionare are două etape, una teoretică în care profesorii de la Universitate vin la Giula, iar a doua etapă se desfăşoară la Arad, în cadrul căreia profesorii înscrişi la curs asistă la diferite ore în cadrul şcolilor de aici, totul sub îndrumarea Universităţii.

A.A.: Am văzut că vă şi bucuraţi de baza materială a Universităţii, sunteţi cazaţi la căminul de 5 stele pe care îl are Universitatea „Aurel Vlaicu”.
A.R.R.: Este foarte frumos şi trebuie să spun că şi în etapa teoretică, care a avut loc în toamnă şi care s-a desfăşurat la Giula, am fost onoraţi să ne ţină prelegeri cei mai buni din elita profesorilor de la Universitatea de Stat „Aurel Vlaicu”. Ne-a ţinut prelegeri şi doamna prof. univ. dr. Lizica Mihuţ care este preşedintele Consiliului Academic din cadrul Universităţii, doamna rector Ramona Lile şi alţi profesori extraordinari.

A.A.: Să mai adăugăm că există un sistem de burse, Universitatea Aurel Vlaicu acordă şcolarizare gratuită românilor din Ungaria.
T.I.: Da. În fiecare an între 5 şi 10 elevi care termină Liceul „Nicolae Bălcescu” din Giula beneficiază de această bursă care a fost oferită de Universitatea „Aurel Vlaicu”. Mai există şi o altă bursă oferită de statul român. Nu este acelaşi lucru.
A.R.R.: Şi elevii noştri chiar profită de această şansă. În ultimii zece ani tot mai mulţi elevi optează pentru aceste burse la cele mai diferite specializări.

A.A.: Care ar fi aceste specializări?
A.R.R.: Jurnalism, Ştiinţe economice, chiar şi la Litere.
T.I.: Este îmbucurător că cei care termină facultatea aici se reîntorc în comunitatea românească din Ungaria.

E.C.: Elevii dumneavoastră au acces la posturile de televiziune româneşti, urmăresc cuvântul românesc care este diseminat prin televiziunile noastre?
A.R.R.: Da, însă depinde de compania de cablu la care sunt abonaţi, însă la căminul de elevi au acces la posturile româneşti.

A.A.: A fost o problemă la un moment dat , TVR a fost exclus din oferta operatorilor de cablu. Aici aş face o paranteză, la Arad cred că se prind vreo 30 de posturi maghiare, dumneavoastră câte posturi româneşti prindeţi?
T.I: Eu prin vreo 6-7 posturi româneşti.
A.R.R.: Eu doar TVR 1, din păcate.

A.A.: Deci există o disproporţie, care într-un fel explică faptul că se vorbeşte mai puţin româna.
A.R.R.: Prin intermediul internetului avem acces mai mult.

E.C.: Internetul e parcă mai tehnicist, pe când cu televiziunea doar apeşi butonul.
A.R.R.: Tânăra generaţie este mai mult pe internet şi pe ei îi poate atrage astfel.

E.C.: Nu de mult a avut loc un recensământ al românilor din Ungaria, ale cărui rezultate nu sunt cunoscute încă.
T.I.: Pe data de 28 martie se fac comunicări în această privinţă.

E.C.: Penultimul recensământ a fost în 2001 şi au existat foarte multe speculaţii legate de câţi români sunt în Ungaria.
T.I.: Aceasta este o întrebare generală. Când soseşte cineva din străinătate, prima dată întreabă câţi români trăiesc în Ungaria, iar noi ne-am obişnuit să spunem că la recensământ s-au declarat aproape 11 mii şi 8 mii de vorbitori de limba română. Însă Episcopia şi AŢRU susţine că există în jur de 20 de mii români.

E.C.: Asta însemnând, într-un clasament al naţionalităţilor, a câta treaptă?
T.I.: Conform legii pentru minorităţi în care sunt taxate 13 minorităţi, suntem cam pe locul 5. Pe primul loc sunt rromi, apoi germanii, croaţii, slovacii şi apoi noi, românii.

E.C.: Slovacii au o comunitate puternică în zona de Nord.
T.I.: Dar au şi în zona noastră. Revenind la români este o mare diferenţă dintre cei 10 mii declaraţi cei 20 de mii, cât susţinem noi că suntem.
A.A.: Ce poate determina diferenţa aceea de zece mii să nu se declare români?
T.I.: Problema este că aceste întrebări, de ce naţionalitate eşti, ce religie ai, nu au fost cu răspuns obligatoriu, iar recenzorul nu a pus aceste întrebări facultative. Noi am încercat anul trecut ,când s-a făcut recensământul, să le atragem atenţia, să facem o campanie de conştientizare. I-am rugat pe primari şi pe notari, ca în cadrul unei şedinţe de instruire să le comunice recenzorilor să completeze şi răspunsurile acestor întrebări. De exemplu la Giula am atras atenţia conducerii locale ca aceste întrebări să fie puse neapărat în oraşul mare românesc şi în cel mic şi am încercat ca oamenii noştri să se deplaseze la faţa locului pentru că-i cunosc pe cei care locuiesc în zonă.

A.A.: Dar depinde finanţarea care o primiţi de la statul maghiar de numărul etnicilor care se declară români?
T.I.: Sigur că da. Dacă într-o localitate nu se declară minim 30 de persoane români, atunci nu se vor iniţia alegeri minoritare.

A.A.: Dar ce înseamnă aceste alegeri minoritare, care este consecinţa lor?
T.I.: Aceste alegeri sunt paralele cu cele locale.

A.A.: Deci există un consiliu local şi paralel cu acesta există un consiliu minoritar al fiecărei etnii?
T.I.: Da.

A.A.: Şi care este rolul acestui consiliu minoritar? El funcţionează în subordinea AŢRU?
T.I.: Aceste nuclee locale înfiinţează Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria. Şi Autoguvernările Minoritare Locale se ocupă de problemele culturale ale etniei respective.

E.C.: Unde vă intersectaţi dumneavoastră cu legislativul? AŢRU nu are reprezentant în consiliul local?
T.I.: Sigur că are. Preşedintele Auto­gu­vernările Minoritare Locale intră automat în consiliul local şi are drept de vot.

A.A.: Doamna director, legat de învăţământ, până acum AŢRU a preluat şase şcoli româneşti, dar liceul de ce nu a fost preluat? Ştiu că a fost o opoziţie a părinţilor, a profesorilor, a consiliului local din Giula.
A.R.R.: Pentru că au fost foarte multe probleme legate de aceste alegeri minoritare. S-a vorbit mult despre aceste lucruri şi fiind o şcoală foarte importantă, baza învăţământului românesc din Ungaria, foarte mulţi oameni s-au temut ca nu cumva să se piardă. În perspectivă nu am văzut prea multe garanţii că rămâne în posesia românilor din Ungaria şi nu am vrut să pierdem această instituţie. Acum au pornit din nou tratativele şi cred că şi situaţia este cu totul alta. Am găsit numitorul comun. Cred că şi părinţii vor fi mai deschişi.

A.A.: Dar ce le-a schimbat atitudinea? Pentru că totuşi aceste discuţii în contradictoriu nu au o istorie foarte veche. Chiar şi anul trecut oamenii aveau o atitudine de respingere faţă de preluare.
T.I.: Ceea ce s-a întâmplat în învăţământul din Ungaria a determinat schimbarea de atitudine. Acum toate şcolile au trecut la stat şi nu au mai rămas în administrarea consiliilor locale. Astfel conducerea şcolii, dar şi noi AŢRU am considerat că şcolile vor fi mai în siguranţă la noi, Auto­gu­ver­na­rea pe Ţară, decât la stat. Conducerea şcoli, profesorii ne-au cerut garanţii că şcoala nu se desfiinţează.

A.A.: Există însă o situaţie paradoxală. În cadrul şcolii funcţionează un Centru Cultural, iar spaţiul în care funcţionează nu aparţine nici de şcoală, nici de AŢRU ci se află în subordinea Consiliului Local, a Primăriei din Giula, iar pentru Balul Românilor din Ungaria, care s-a desfăşurat acolo, aţi fost taxaţi foarte serios.
A.R.R.: Această situaţie s-a creat pentru că profesorii au rămas sub autoritatea statului, iar partea tehnică a rămas în subordinea Primăriilor locale, dacă au cerut acest lucru. Practic şcoala are două conduceri.

A.A.: Deci a trebuit să plătiţi în casa dumneavoastră, pentru acţiunea dumnea­voastră.
T.I.: Spaţiul acela s-a construit pentru a ne putea întâlni acolo, să susţinem spectacole şi am ajuns să plătim în casa noastră. Foarte mulţi m-au întrebat de ce nu luăm tăbliţa cu Centrul Cultural Românesc, care practic nu mai există în aceste condiţii, pentru că centrul nu este al nostru. Dar dacă noi, AŢRU, vom prelua liceul şi şcoala atunci şi acest centru va intra sub administrarea noastră. Atunci nu o să se mai repete ceea ce s-a întâmplat la Bal.

(Va urma)


36 comentarii »

  1. Acest articol nu are comentarii.

Lasa un comentariu »