Asteroizii şi sfârşitul civilizaţiei!

Vă propun să lăsăm, astăzi, pentru puţin timp, isteria tabloidă, sforăriile şi gâlceava politică, mitocănia multora dintre aleşii noştri care ne momesc o dată la patru ani la urne. Să depăşim şi hoţia în parteneriat public-privat care secătuieşte ţărişoara asta de ani de zile şi să ne îndreptăm ochii spre… cer. Planeta noastră se găseşte în calea unui mare număr de corpuri cereşti rătăcitoare, de la comete şi până la imense blocuri de rocă, respectiv asteroizi. În ultimii ani, graţie telescoapelor din ce în ce mai perfecţionate, astronomii descoperă mereu noi şi noi potenţiali agresori cosmici, care ne-ar putea lua drept ţintă. Craterele meteoritice răspândite pe suprafaţa Terrei arată că nu ar fi pentru prima oară. Specialiştii susţin că pericolul trebuie luat în serios, mai ales după ce, în iulie 1994, cometa Shoemaker-Levy a căzut pe Jupiter. Evenimentul a fost studiat cu atenţie: intrând în atmosfera giganticei planete, aceasta s-a spart în 21 de bucăţi cu diametrul de aproximativ 0,5 km, care au provocat o întreagă serie de cataclisme. Dacă un impact de tipul acesta s-ar fi produs pe Pământ, planeta noastră ar fi fost acoperită pentru ani de zile de nori grei de praf şi cenuşă. Nimeni nu poate garanta că Pământul va fi scutit de o astfel de „vizită” nedorită. Dacă nu cumva a şi primit-o deja în trecut, aceasta fiind cauza posibilă a dispariţiei dinozaurilor, conform unei ipoteze mai vechi.

Consecinţele ce decurg dintr-un impact cu un meteorit sau o cometă pot fi dintre cele mai neplăcute, chiar dramatice. Deoarece Pământul este acoperit de ape în proporţie de două treimi, şansele ca musafirul nepoftit să cadă în ocean sunt de 66 la sută. Evident, cutremurul aferent nu va fi la fel de puternic cum ar fi în cazul unei prăbuşiri pe uscat. În schimb, valul imens va spulbera, pur şi simplu, aşezările omeneşti. Din fericire, un meteorit periculos nu cade pe Pământ cu aceeaşi frecvenţă cu care se prăbuşesc avioanele. Marele nostru noroc îl reprezintă atmosfera. Frecarea cu aerul ridică atât de mult temperatura vizitatorilor cosmici, încât aceştia se topesc sau se pulverizează în bucăţi atât de mici, încât căderea lor nu are nici un efect asupra Pământului. Conform unor noi calcule, deşi ameninţarea există, ea ar fi mult mai mică decât se credea. Dintre asteroizii cu o traiectorie ce îi aduce în apropierea Pământului, mulţi ar avea o speranţă de viaţă mult mai redusă decât se credea până acum – probabil în jur de 10 milioane de ani. La scară astronomică, înseamnă foarte puţin, dar pentru noi este un interval confortabil.

Dacă unora le inspiră groază, industriaşului american James W. Benson, asteroizii îi inspiră idei de afaceri. El a creat o companie, Space Dev, al cărei unic obiectiv este acela de a scoate bani din asteroizi. Unul dintre consultanţii firmei, John Lewis, cercetător la Universitatea din Arizona, susţine că n-ar fi o afacere proastă. Un asteroid „normal” poate valora între 1.000 şi 4.000 de miliarde de dolari, ca urmare a exploatării metalelor preţioase şi industriale pe care le conţine. Benson este foarte tranşant: „Spaţiul cosmic e un loc public, nu un proiect guvernamental, aşa că cine vrea un asteroid, n-are decât să şi-l ia; vom utiliza tacticile de afaceri uzuale pentru a exploata spaţiul, şi nu vom accepta nici un ban din fondurile guvernamentale”, a precizat el la un moment dat, după care a trecut la fapte. Mai exact, a lansat o sondă spaţială particulară, numită „Near Earth Asteroid Prospector”, la un preţ care i-a lăsat mască pe cei de la NASA: „numai” 50 de milioane de dolari, faţă de 250 de milioane, cât se cheltuiesc de obicei în astfel de scopuri. Ei? Tentant, nu?