Legenda lacului blestemat

 

 În urmă cu aproximativ 50 de ani, autorităţile hunedorene strămutau întreg satul Cinciş, de lângă municipiul Hunedoara, pentru a amenaja un lac de acumulare.

Peste 150 de familii au fost obligate să-şi părăsească casele şi să-şi construiască altele. Iar atunci când apele au început să acopere satul, două biserici au căzut „pradă” noului lac. Cu cimitire cu tot…

 

 La foarte scurt timp, sătenii au început să observe fenomene ciudate. „Oile nu se apropiau de lac, iar în miez de noapte se vedeau, uneori, spiritele celor morţi care bântuiau pe suprafaţa lacului. Nu mai vorbesc despre furtuni iscate din senin în mijlocul lacului. Era clar pentru toată lumea că lacul Cinciş era blestemat”, povesteşte Ionel Crâznic, un localnic.

 

Dispariţii misterioase

 

 Anii au început să se aştearnă încet-încet peste lac. În perioade de secetă, nivelul apei începea să scadă, iar turla  uneia dintre bisericile aflate la 25 de metri sub apă ieşea majestuasă la suprafaţă. Oricine trecea atunci prin zonă îşi făcea cruce şi se îndepărta grăbit. „Nu puteai să vezi aşa ceva fără să te cutremuri. Sătenii veneau pe malul lacului şi îşi plângeau morţii îngropaţi în cimitirele acoperite de ape. Şi blestemau fără încetare” îşi aminteşte Costin Mărcuş.

 Au urmat apoi alte întâmplări care au generat legende. „Aproape în fiecare an cineva se îneca, iar cadavrul nu mai ieşea niciodată la suprafaţă. Îmi amintesc că prin anii 70 s-a înecat un fotbalist, iar autorităţile de atunci au făcut eforturi disperate să-i recupereze cadavrul. Scafandrii care coborau pe fundul lacului ieşeau la suprafaţă îngroziţi. Povesteau despre şerpi şi despre faptul că era întuneric beznă. Unul dintre ei, care a ajuns în zona unde se aflau cimitirele, a ieşit la suprafaţă şi nu a mai scos un cuvânt. A stat internat la Spitalul de nebuni aproape un an”, îşi aminteşte Ionel Crâznic.

 

Ultimul caz

 

În urmă cu doi ani,  lacul Cinciş şi-a mai trecut pe „răboj” o victimă. Paul Barna. Un vicecampion naţional la caiac –canoe în vârstă de 13 ani. Băiatul s-a înecat în timpul unui antrenament când o furtună iscată din senin i-a răsturnat canoea.

"Cerul era senin, apa deosebit de linistită. În mai putin de cinci minute nu vedeam la 100 de metri. Am apucat să-l observ pe Paul. Era foarte aproape de mal. Valuri de un metru înăltime îl aruncau dintr-o parte in alta", povestea atunci antrenorul Gavrilă Drăgoi.

Au urmat o serie de căutări diperate ale trupului canotorului. Echipa de scafandri a încercat, fără rezultat, să găsească trupul lui Paul. A urmat apoi o echipă formată din 11 scafandri, membrii ai „Asociaţiei Scafandrilor Profesionişti din România. „Lacul are aproximativ 30 de metri adâncime. E greu, pentru că sub apele lacului este un sat întreg. Sper totuşi să-l găsim pe băiat. Am recuperat cadavre din Marea Neagră, nu cred că vor fi probleme aici,” spunea Marian Dinu, unul dintre scafandri. Cu toate acestea, trupul lui Paul nu a fost găsit. Nici măcar previziunea conform căreia vremea caldă va crea un fenomen care îl va ridica la suprafaţă nu sa adeverit. Lucru care face ca legenda lacului blestemat să se pepetueze în timp.

 

Cum a apărut satul Cinciş

 

 Satul Cinciş , prin cnejii săi (mici suverani locali), a avut strânse legături de rudenie cu familia Corvinilor. Localitatea este menţionată în documente de la 1360. Satul a fost strămutat în 1962, când apele lacului Cinciş au acoperit vechea vatră, pe care se găsea şi o biserică din secolul al XV-lea. Se spune că numele satului se trage din expresia românescă "Cinci inşi" - Cinciş. Cei "cinci inşi" au întemeiat satul, făcându-şi cinci case. Se mai spune că cei cinci (bunicul, fiul şi trei nepoţi) erau luptători viteji şi l-au salvat pe împăratul lor din prinsoarea turcilor, într-o luptă dată la locul numit astăzi "Poiana Turcului.” Drept urmare, ei au primit, ca rasplată, plaiul Cinciş. Biserica de pe fundul lacului datează din anul 1360. Unul dintre preoţii care au slujit aici, Popa Stan, a făcut parte din armata lui Mihai Viteazul. Următorii preoti, Mihai si David Popovici, au fost sfinţiţi în Ţara Românească în 1782 de Filaret, viitorul Mitropolit al Ţării Româneşti. 

Din 1943, pâna acum, biserica satului a fost slujită de o singură familie: Rudeanu, în care preoţia se transmite din tată în fiu, familie ce îşi are rădăcinile în sat. Primul a fost Anton Rudeanu şi a slujit peste 40 de ani. Longevitatea apostolatului familiei Rudeanu în Cinciş e dovedită şi de faptul că Ioan Rudeanu, tatăl lui Anton, a fost primar timp de 35 de ani. Iulia Rudeanu, mama sa, este strănepoata lui Petru Ungur, primul preot cu studii din Cinciş (1831-1837). Preotul Anton Rudeanu este strănepotul unui mare haiduc: Horea Rudeanu, care a luptat pentru drepturile iobagilor din Munţii Poiana Ruscăi. 

 

Urme arheologice

 

 În prima vatră a satului Cinciş, Silişte (cuvânt de origine slavonă, care înseamnă "loc unde au fost aşezări omeneşti"), au fost descoperite unelte din comuna primitivă. Tot pe teritoriul Cincişului, în 1935, au fost găsite statui de piatră datând din perioada daco-romană, reprezentând un bărbat în togă şi două femei. Pe teritoriul bisericii şi în curtea şcolii, săpăturile au scos la iveală obiecte de ceramică din timpuri străvechi. Aceste situri arheologice sunt acum sub ape. În şcoala din satul vechi a fost amenajat un muzeu cu statui de piatră din epoca daco-romanâ, capete de statui, o râşniţă din aceeaşi epocă, cioburi de ceramică străveche a Mării Panonice, foraminiere şi radiolari aflaţi în stratul de argilă din albia Pârâului Valea Limpede, o măsea de mamut în greutate de 5,50 k ilograme, o colecţie de cochilii aflate în piatra din dealul Cornului, ciocane de piatră (unelte ale omului primitiv). În ’62, exponatele au fost duse în Deva şi Bucureşti. Biserica din Cinciş a ridicat însă un muzeu al satului şi speră să aducă acasă toate aceste dovezi istorice "strămutate".

 

---