Poveşti vânătoreşti şi tocăniţă de mistreţ la Balul Vânătorilor

Tocăniţă de mistreţ, mistreţ la proţap,ciuperci umplute, şunculiţă, cârnăciori, chiftele şi friptură de vânat. Acestea sunt doar câteva dintre delicatesele care au stat la rang de cinste la Balul Vânătorilor din Mărginime. Sărbătoarea acestora a marcat închierea sezonului de vânătoare.

Până în luna iunie vânătorii vor fi nevoiţi să meargă prin pădure doar în plimbare. Sezonul de vânătoare s-a încheiat, iar acest lucru a fost sărbătorit cu mare fast. Zeci de vânători din Mărginimea Sibiului s-au strâns la Gura Râului la cea de-a treia ediţie a Blalului Vânătorilor. S-a cântat, s-a dansat şi, desigur s-au spus o mulţime de... poveşti vânătoreşti stropite cu vin şi ţuică. Peripeţiile din pădure au făcut deliciul petrecerii. „...şi a venit un vier mare şi m-am dus cu un câine de vânătoare şi un goanci în spatele meu. La un moment dat a intrat câinele într-un desiş şi porcul s-a dat spre câine, ştii şi atunci am slobozit cartuşul peste porc, porcul a fost între picioarele mele, m-a aruncat pe mine în dreapta, arma la trei metri, în stanga, gonaciu în partea stângă, şi o scăpat... da v-a tăiat pe vreunul?... nooo, nu ne-o tăiat pe niciunul. Am avut nororc. Aţi scăpat. E bine.”, sunt doar câteva crâmpeie din poveştile vânătorilor care au ţinut cu sufletul la gură ascultătorii.

Petrecerea tradiţională a fost un adevărat succes. Pentru vânători nimic nu se compară cu timpul petrecut în pădure în căutarea vânatului. „Plăcerea cea mai mare este să petreci, să te relaxezi în aer curat, la munte şi să vezi vânatul şi oamenii cum umblă după el prin pădure şi cum se recoltează vânatul şi cum se împuşcă. E o plăcere pe care nu o înţelege oricare”, spune Stefan Petru din Gura Râului. Vânătorii spun că lucrurile nu mai sunt ca odinioară şi că cel mai important lucru este să preţuieşti natura.

„După o săptămână de muncă, de stres, singura ta răbufnire, plăcută pentru noi, că noi nu suntem nişte criminali, noi ieşim în natură. Ştim ce înseamnă urma de urs, ştim ce înseamnă urma de mistreţ, urma de căprior, îl vedem începând de la 1 ianuarie până la 31 decembire, deci noi le cunoaştem. Ştim foşnetul naturii, ştim vântul. Ştim toate. Pentru noi, sngele nostrum de fapt, face parte din natură. Vânătorul în speţă nu este un criminal, nu este un omorâtor de animal. S-a pierdut foarte mult din etica vânătorească, ceea ce înseamnă respectul faţă de omul simplu care e cu arma şi boieru care e cu arma. Mai nou acum se fac multe chestii care nu-s la locul lor. O vânătoare în speţă înseamnă să cunoşti natura, să o iubeşti şi să o protejezi, spune şi Marius Vâlcu.

De pe mese nu puteau lipsi desigur preparatele vânătoreşti. „Tocăniţă de mistreţ, ciorbă de perişoare, gustările făcute din carne vânat... Tocăniţa de mistreţ are cipercuţe, ardei, ceapă, baiţ, sos de vin şi desigur mult suflet. Este un pic mai greu să gătim carnea de vânat pentru că necesită mai mult timp de preaparare”, spune bucătarul petrecerii. La sfârşitul balului petrecăreţii s-au cinstit cu un balmoş vânătoresc. Vânătorii trebuie să aştepte până în luna iunie când vor lua din nou padurile la cutreierat în căutarea vânatului.