Super-oferta anului 2012: mult efort, puţine mofturi!

Perspectiva anului 2012 mă duce cu gândul la filmul românesc „Privește înainte cu mânie”, regizat de Nicolae Mărgineanu, peliculă care prezintă situația unui șantier naval de pe malul Dunării, în „perioada de tranziție”, nesigură și tulbure care debusolează, răstoarnă scara valorilor, nu fără a lăsa în urmă nenumărate victime. Privesc înainte cu mânie către noul an, o mânie autoindusă, care să mă scuture de lehamite, de lipsa de încredere și lipsa de speranță, să mă motiveze. Un an greu stă să înceapă, un an plin cu evenimente politice, economice, sub un spectru social european amenințător.

Banul, despre care se spune că este ochiul dracului, a dezechilibrat viața tihnită a bătrânei Europe. Asistăm acum la convulsii despre care analiștii econonomici spun că vor avea în timp efectul unui război: în state care se consideră emancipate oamenii au ieșit în stradă la spart vitrine, incendiat mașini, răsturnat guverne, căutând în violență ieșirea dintr-o criză economică neașteptat de severă și de lungă. Rânduiala vieții bune a occidentalilor stă să se schimbe, iar oamenii nu mai înțeleg nimic: ar fi rândul lor să strângă cureaua, să renunțe la salariile bune, la concediile scumpe, la mașinile de lux, la pensiile mari, dar nu dau semne că ar fi dispuși să își asume austeritatea în care s-au scăldat timp de câteva decenii neamurile lor mai sărace din estul continentului. Pentru că occidentalii nu sunt dispuși să deconteze criza pe care în bună măsură excesele și consumerismul lor au generat-o, mă tem că vremurile grele ne vor apăsa tot pe noi, în accepțiunea că est-europenii suportă multe, rezistă la tăvăleală…De aceea spun că Uniunea Europeană își va susține în 2012 examenul de capacitate: trebuie să demonstreze că este o construcție care îi protejează și pe cei slabi și nu se limitează doar la a stipula un set de constrângeri care ne transformă într-o piață de desfacere. Expe­riența pe care am avut-o cu „frații” noștri din UE, anul acesta, apropo de refuzul de a ne accepta în Schengen, ne pune în gardă; mă determină să mă întreb dacă vreau să fiu părtaș al unei Uniuni care mă consideră de rang inferior și caută să profite cât poate de pe seama mea, iar când e scadența promisiunilor sale se eschivează și ne bagă de vină în mod ipocrit. Cred că 2012 va fi proba de foc a Uniunii Europene: dacă se va propaga aceeași atitudine segregaționistă, aceeași discriminare, probabil vor fi tot mai mulți cei care vor spune: „Mulțumesc frumos, m-am săturat să fiu luat de fraier în casa mea... europeană”!

Perspectiva românească a anului financiar-politic 2012 este îngrijorătoare, în sensul că perpetuează modelul strângerii curelei și al drămuirii resurselor. Ministrul nostru de Finanțe a anunțat deja că unele primării din România vor să crească taxele locale cu 50%, iar statul ar putea totuși accesa tranșa de rezervă din acordul cu FMI. Salariile bugetarilor și pensiile au fost înghețate, urmând ca și remunerațiile din economia reală să se adapteze. Prețul utilităților va crește însă (previzibil), odată cu prețul combustibilului. Producătorii au anunțat deja scumpiri la alimentele de bază. În sistemul sanitar se introduce coplata, adică fiecare consultație și internare în spital va fi taxată. Asta înseamnă scăderea puterii de cumpărare și o viață mai grea, chiar dacă anul electoral dă speranță și încredere celor care așteaptă pomeni și relaxare fiscală. În realitate nu vor fi nici de unele, nici de altele: este foarte posibil ca statul să aloce bani în plus pentru investiții, dar sumele nu vor aduce bunăstare pentru populație, și probabil nici măcar pentru antreprenorii privilegiați, ci se vor întoarce în campania electorală și finanțarea candidaților. Pe de altă parte, cei care așteaptă bunăvoința politicienilor materializată în mită electorală de genul alocații, ajutoare sociale, indemnizații, remunerații, pensii mărite, așteaptă degeaba. Ale­ge­rile se comasează (dacă demersul Pro Democrația de a bloca această lege nu va avea câștig de cauză) tocmai pentru ca puterea să aibă capacitatea de a câștiga voturi mai multe cu un efort mai mic, eventual cu investiții țintite, directe, și nu disipându-și resursele.

Va aduce noul an o schimbare politică în România? După evoluția recentă a jocurilor politice, comasarea alegerilor și incapacitatea opoziției de a para machiaverlâcurile puterii și de a genera teme de discuții cu efect zdrobitor asupra PDL-UNPR-UDMR, încep să cred că se conturează o mare surpriză pentru cei care clamează că roata se întoarce. În orice caz, nu se întoarce din inerție, așa cum mizează USL. Social-liberalii beau deja de pe acum pe pielea ursului, când el încă zburdă liber și se organizează în defensivă, gata să surprindă vânătorii cu un upercut zdravăn de labă și să îl facă knock-out.

Privim, așadar, cu mânie, către un an dificil, cu multe incertitudini: Va fi bine? Ne descurcăm? Vom reuși să facem ceea ce ne-am propus? Vom trăi mai greu? Vom avea loc de muncă? Putem plăti creditul? Dar copiii, vor fi ei înțelegători? Vom avea sănătate, să le ducem pe toate?! Răspunsul nu depinde numai de noi, dar îl putem influența în mare măsură. Cred că anul 2012 va fi unul în care strâmbăm mai puțin din nas, acceptăm mai multe compromisuri, învă­țăm să ne descurcăm cu mai puțin, iar sloganul acela leninist „învățați, învățați, învățați”, îl vom adapta noilor condiții: „muncim, muncim, muncim”, mult, orice, fără mofturi. Va fi anul efortului. Pentru că altfel nu merge. Pentru cine nu va înțelege asta, 2012 va fi anul marilor decepții și al speranțelor pierdute...