Primarul Aurel Radiţa acuză „brambureala din activitatea de urbanism”: „PUG-ul să fie lege pentru comunitatea locală!”

Unele probleme ale societăţii sunt expuse mult mai bine de către cei care zi de zi le înfruntă, decât de jurnaliştii care mai întâi trebuie să înţeleagă sistemul pentru ca mai apoi să-l descrie. Este şi cazul primarului comunei Şicula din judeţul Arad, Aurel Radiţa, cel care ne-a trimis o scrisoare deschisă în care explică modul cum birocraţia stufoasă din domeniul urbanismului are darul de a-i alunga pe investitorii ce ar putea crea locuri de muncă şi prosperitate în toate localităţile ţării. Eliminarea unor avize nenecesare sau ridicarea la rang de lege locală a Planurilor Urbanistice Generale - sunt doar două din soluţiile propuse de Aurel Radiţa.

„La toate nivelurile de conducere se invocă tot mai mult termenul „investiţii”, sub toate formele lor, de la infrastructură care presupune reţeaua de drumuri, căi ferate, reţele edilitare, electrice, telecomunicaţii, gaze etc, până la construcţii civile şi industriale mai mari sau mai mici. Aceste investiţii ar fi nucleul principal de generare a locurilor de muncă şi implicit de creştere economică a României, ceea ce ar conduce la o atenuare a senzaţiei de „criză economică”, expresie clamată de oricine şi oriunde pentru a justifica unele neputinţe. Pe fondul acestei „crize” şi nu numai, la absolut toate nivelurile decidente (mai mari sau mai mici) se emit tot felul de ordine, ordonanţe, hotărâri sau decizii care îngreunează enorm de mult fluxul normal de elaborare şi finalizare a documentaţiilor sau traducerilor de definitivare a finanţării investiţiilor, indiferent de sursa lor de finanţare.

Pentru a nu deveni patetic, voi încerca în mod succint să prezint situaţia cu care se confruntă urbanismul de azi, reprezentantul de seamă al birocraţiei în autorizarea construcţiilor şi amenajării teritoriului. Cititorul trebuie să ştie că Legea 50/1991 care reglementează modul de autorizare a construcţiilor şi investiţiilor, la apariţie ei avea doar 4 (patru) pagini cu semnături cu tot, plus o anexă care explica legea. Astăzi aceeaşi lege are 48 de pagini, plus normele de aplicare (ord. 839/2009), circa 40 de pa­gini,iar în completarea ei sunt anexele şi formularele aferente cu alte zeci de pagini. Trebuie să mai ştie cititorul că în acest domeniu, cu aceeaşi putere sau chiar mai mare, funcţionează Legea 350/2001, privind amenajarea teritoriului şi urbanismul. Aceasta, de la nouă pagini cu anexe cu tot, a devenit de circa 30 de pagini fără anexe, iar legea 10/1995 privind calitatea în construcţii vine în sprijinul celor mai sus şi te obligă să faci un lucru de calitate.

„Evoluţia” legislaţiei din domeniul urbanismului formează o sumă de mă­suri coercitive, care prin aplicarea lor ad literam conduc la lipsa posibilităţii asumării răspunderii pentru anumite proceduri sau decizii cu care ne confruntăm la nivelul administraţiei centrale, dar mai ales la nivel local unde situaţia este foarte dinamică având în vedere diferenţa mare (încă) dintre zona rurală şi cea urbană. Aici aş putea da nenumărate exemple de o serie de Primării care au pierdut multe investiţii datorită birocraţiei excesive şi măsurilor restrictive emanate de legislaţie în domeniul urbanismului.

Dar, parcă nu ar fi fost suficiente legile mai sus menţionate cu toate ordonanţele şi hotărârile de Guvern, că a mai trebuit să apară şi Ord. MD.R.T. nr. 2701/2010 pentru aprobarea metodologiei de informare şi consultare a publicului cu privire la elaborarea documentelor de urbanism, care prevede etapele şi activităţile care trebuie efectuate de către cei implicaţi (investitori, proiectanţi, Primărie etc) numai pentru informarea şi consultarea publicului. Menţionez că toate legile din administraţia publică prevăd transparenţă faţă de cetăţeni, majoritatea fiind afişate la sediul primăriilor în funcţie de interesul public.

Pentru un PUZ sunt patru etape privind elaborarea şi 34 de metode şi proceduri de informare a publicului, care durează circa 30-40 de zile!!! După această perioadă urmează elaborarea propriu zisă a documentaţiei, dar în cazul in­vestitorilor privaţi perioada se prelungeşte pentru a fi întocmit studiul de oportunitate, care va fi avizat şi se va emite „Avizul Prealabil de Oportunitate” care stă la baza elaborării PUZ-ului. Probabil că ceea ce am prezentat mai sus pare neinteligibil, dar asta este realitatea care se practică în urbanismul de azi, conform legislaţiei în vigoare.

Trebuie neapărat ca cititorul să mai ştie că pentru a elabora o documentaţie fie pentru autorizarea construcţiilor, fie de urbanism, investitorul trebuie să comande o ridicare topografică întocmită de topografi autorizaţi în sistem Stereo 70 pentru a putea fi însuşită de către OCPI (Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară). Acesta percepe o taxă în funcţie de urgenţa, iar un exemplar se reţine constituind baza lor de date, pe cheltuiala investitorului, care pe lângă taxa de avizare face un „cadou” OCPI-ului. Conform previziunilor ULPAT din anii ’90, cadastrul întregului teritoriu administrativ al ţării trebuia terminat până în anul 2000, lucru care – evident – nu s-a întâmplat. Investitorul mai trebuie să ştie că pentru avizare îi trebuie un număr de avize de la diverse instituţii ale statului în funcţie de tipul investiţiei. Pentru toate tipurile de investiţii se solicită obligatoriu avizul Agenţiei de mediu, indiferent dacă trebuie sau nu, şi se plăteşte suma de 100 de lei. Ori, dacă s-ar dori, Ministerul Mediului ar putea întocmi o listă cu investiţiile care nu necesită aviz, reducând timpul şi cheltuiala beneficiarului (ex. construcţii civile, locuinţe, investiţii nepoluante etc). Asemenea şi pentru avizele celorlalte instituţii şi servicii centrale ca MAPN, SRI, Aviaţie, Poliţie (circulaţie) - să fie cerute numai în situaţii bine justificate.

În ultima perioadă se constată că PUG-ul unei unităţi administrative aproape nu mai are valoare deoarece pentru orice investiţie în intravilanul stabilit prin PUG se solicită un PUZ care întârzie luni sau ani începerea unei investiţii. Investitorii acuză aceste proceduri şi de multe ori renunţă! Dacă PUG-ul ar fi ridicat la rang de lege pentru comunitate şi s-ar detalia mai aprofundat fără refugii „la alte documentaţii de urbanism”, primarii şi personalul din domeniul urbanismului şi-ar putea asuma responsabilităţi suplimentare care ar dinamiza activitatea instituţională din cadrul administraţiei pe care o coordonează.

Ca o concluzie, cred că o mare parte din problemele neplăcute apărute la nivelul consiliilor locale şi-ar găsi rezolvarea prin realizare mult discutatei autonomii locale, bine-nţeles cu armonizarea legislativă specifică. Trebuie să se aibă în vedere faptul că primarii din ziua de azi nu sunt numai simpli gospodari. Marea majoritate din ei au calitatea şi capacitatea de a-şi asuma responsabilităţi pe măsura nevoilor comunităţii!”

 

---