Va reuşi Vosganian să scuture praful de pe industria românească?!

cristi.ciulei 11 Aprilie 2013, 15:16:46 67 comentarii
Va reuşi Vosganian să scuture praful de pe industria românească?!

Ce s-a ales astăzi din industria noastră, din întreprinderile româneşti? Praful!

România, dintr-o ţară industrializată, a ajuns un stat lipsit total de industrie

Oamenii sunt sătui de teorii – măcar în ceasul al 12-lea ar trebui să se treacă la treabă.!

România are nevoie de bani, de muncitori în fabrici, are nevoie de reinventarea muncii fizice şi de un cadru legislativ care să îi susţină pe proprietarii afacerilor în loc să îi hăituiască şi să îi descurajeze, aşa cum se întâmplă acum.

Bun sau rău, statul comunist ne-a lăsat moştenire zeci de mii de unităţi de producţie industrială, unele dintre ele de mare succes nu numai în România dar şi în afara statelor CAER. E vorba despre IMGB, Titan, ARO, Tractorul, întreprinderi de maşini-unelte, utilaje grele, material rulant, exploatare. De pe lista celor mai importante societăţi comerciale dinainte de 1990 un număr de 1256 de firme au realizat cea mai mare parte a Produ­sului Intern Brut a ţării. Dau un singur exemplu: înainte de 1990, România producea peste 40.000 de tractoare pe an. În 2001, numărul lor scăzuse la 5.300 de bucăţi, iar în 2006 companiile autohtone au raportat fabricarea a 3.300 de unităţi. După închiderea uzinei din Braşov, în 2007, producţia internă din domeniu s-a prăbuşit, ajungând la numai câteva zeci de unităţi anual.

În 1989, industria şi construcţiile deveniseră sectoarele preponderente ale structurii de ramură ale producţiei naţionale. Această tendinţă a fost rezultatul creşterii semnificative a venitului naţional creat în industrie. Datoria externă a ţării, în valoare de 11-12 miliarde dolari, era achitată integral, din februarie 1989. În jur de 58% din venitul naţional era realizat de industrie.

Ce s-a ales astăzi din industria noastră, din întreprinderile româneşti? Praful! Toate au ajuns pe mâna unor samsari care, profitând de relaţiile lor cu politicul, le-au acaparat, dar nu pentru a le continua activitatea ci pentru a le vinde la fier vechi şi, ulterior, parcelând terenul de sub ele, să le transforme în afaceri imobiliare. Prin acest mecanism distructiv, România, dintr-o ţară industrializată, a ajuns un stat lipsit total de industrie. Autorităţile care ar fi trebuit să constate şi să oprească devalizarea şi-au făcut şi ele parte, de au ajuns politicienii şi cei din organele de control, vameşi, poliţişti, inspectori la fisc, cei mai bogaţi şi mai invidiaţi oameni ai unei societăţi muribunde!

Timp de 23 de ani în industria noastră s-a furat, devastat şi jefuit masiv. Foarte puţini au fost cei care au reclădit măcar o parte din ceea ce s-a distrus. În mult hulita perioadă comunistă, la nivelul macroeconomiei s-au pus bazele strategiei generale de dezvoltare economico-socială şi tacticii de urmat, până la etajele inferioare ale economiei. Acum despre ce strategie discutăm?! Singurul lucru predictibil în industria României ultimilor ani a fost haosul!

Aflăm, totuşi, cu surprindere dar şi cu speranţă că actualul ministru al Economiei, Varujan Vosganian, încearcă să constituie un aşa-zis Consiliu pentru Industrializarea Româ­niei. Aflăm „cu surprindere”, pentru că nu ne-am fi aşteptat la asta de la un ministru aparţinând şi ultimelor guvernări care, aşa cum am văzut, au fost puse doar pe distrus şi nu pe construit.

Ideea lui Varujan Vosganian ni se pare necesară, deşi ne îndoim că colegii domniei sale din Guvern o va îmbrăţişa. Aflăm chiar că domnul Vosganian a avut două întâlniri pe această temă, că acolo s-au dezbătut probleme importante ale industriei şi că pentru prima dată la o astfel de întâlnire nu s-au ridicat osanale guvernanţilor ci s-au spus lucrurilor pe nume. Totuşi din informaţiile noastre am aflat că din circa 40 de invitaţi doar 4- 5 erau cu adevărat industriaşi... Sperăm că la următoarele întâlniri ponderea lor va creşte. Oamenii sunt sătui de teorii – măcar în ceasul al 12-lea ar trebui să se treacă la treabă.!

La întâlnirea cu ministrul Economiei, reprezentanţii unor societăţi din industrie au susţinut la unison că România dispune de sectoare care pot face faţă competiţiei din acest domeniu, pe plan mondial. Mai mult, aceştia, chiar nu vor bani de la stat, vor doar o legislaţie care să îi pună pe acelaş palier cu firmele de profil din alte state. Ar fi vorba de corelarea practicilor de la Ministerul Muncii, Finan­ţelor, Economiei, BNR etc, pentru ca agenţii economici să nu mai simtă statul ca un gonaş, ci ca un partener care să le confere o poziţie de concurenţă corectă cu industriaşii străini.

Ca o concluzie a consultărilor cu ministrul Vosganian, reprezentanţii sectoarelor din industrie, şi nu numai ei, consideră că cea mai mare stavilă în desfăşurarea activităţii lor este legea aberantă şi neavenită a insolvenţei, lege care sancţionează victimele şi nu vinovaţii. Datorită acesteia băncile nu mai dau credite, furnizorii nu livrează materii prime şi materiale decât cu plata anticipat, locurile de muncă se reduc de la o lună la alta. Nu înţelegem cine are interesul ca această lege să nu se abroge?! Argumentul potrivit căruia şi în alte ţări există o lege a insolvenţei nu stă în picioare, pentru că noi trăim în România şi inventivi cum suntem ştim să scoatem întotdeauna tot ce e mai rău din lege... Solicităm şi noi abrogarea acestui act normativ şi credem că legea falimentului ar rezolva toate problemele, astfel încât lucrurile să se desfăşoare normal!

O altă problemă extrem de importantă constă în asigurarea sectoarelor industriale cu mână de lucru calificată. Aici forţa de muncă este pe cale de dispariţie. Peste 80% din personalul calificat are peste 55 de ani şi numai 8% sub 30 de ani, ceea ce reprezintă o situaţie alarmantă dacă ne gândim că nu putem face industrie fără mână de lucru calificată. La asta se adaugă blazarea cu care funcţionarii din Ministerul Educaţiei se raportează la orice iniţiativă pentru crearea unor şcoli de ucenici, dar şi ostilitatea celor din sistem, care consideră că agenţii economici le fură elevii din sălile de clasă... Este suprinzător cum, oameni care se consideră inteligenţi, oameni citiţi, nu realizează că viitorul lor nu constă în încremenirea de acum, ci în acea schimbare necesară pentru relansarea industriei, a economiei, a comerţului. România are nevoie de bani, de muncitori în fabrici, are nevoie de reinventarea muncii fizice şi de un cadru legislativ care să îi susţină pe proprietarii afacerilor în loc să hăituiască şi să îi descurajeze, aşa cum se întâmplă acum.

Am pornit de la afirmaţia că în ultimii 23 de ani s-a furat şi s-a distrus aproape totul în industrie. Există totuşi oameni care au identificat într-înşii resursele necesare pentru a reclădi domeniile ce pot aduce stabilitate şi bunăstare pentru unii (sperăm, din ce în ce mai mulţi) români. Aceşti oameni trebuie puşi în valoare, iar iniţiativa lor susţinută. Asta aşteptăm de la ministrul Varujan Vosganian – să recunoască faptul că România are potenţial, uman şi industrial, şi să forţeze decizii politice în favoarea românilor. Cum spuneam, bun sau rău, statul comunist ne-a lăsat moştenire zeci de mii de unităţi de producţie industrială, unele dintre ele de mare succes nu numai în România dar şi în afara statelor CAER. Moştenirea pe care noi o lăsăm care va fi?!


67 comentarii »

  1. Acest articol nu are comentarii.

Lasa un comentariu »