Concert a cappella la Arad

Corul Academic al Filarmonicii de Stat din Arad susţine joi, 25 martie, de la ora 19.00, în sala mare a Palatului Cultural, un concert a cappella.

Fiind ultimul dinaintea sfintelor sărbători de Paşte, concertul de joi invită la meditaţie în atmosfera serviciului sacru de noapte, celebrat în mănăstiri şi în bisericile Rusiei ortodoxe în ajunul sărbătorilor. Atmosfera pe care marele compozitor rus, Serghei Rahmaninov a redat-o într-una dintre cele mai impresionante lucrări din creaţia sa, Vecerniile, va putea fi astfel simţită şi la Arad.

Cu această ocazie formaţia corală îşi va putea demonstra cu prisosinţă măiestria artistică, sub bagheta maestrului Robert Daniel Rădoiaş.

Serghei Rahmaninov a scris Vecerniile op.37 în 1915, după experienţa acumulată în lucrări religioase de mică dimensiune (motetul „Deus Meus” şi Concertul sacru „O, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce te rogi neostoit pentru noi”) precum şi în vastul ciclu religios Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur sau Cantata „Clopotele”. Dedicate lui Stepan Vasilievici Smolensky, un cărturar, care l-a iniţiat pe Rahmaninov în muzica bisericească, Vecerniile au fost cântate în premieră la Moscova, la 15 martie 1915.

Textul conţine versiuni ortodoxe ruseşti ale unor imnuri latine familiare membrilor Bisericii apusene, precum Gloria in excelsis (nr. 12), Ave Maria (nr. 6), Magnificat (nr. 11) şi Nunc Dimittis sau Rugăciunea Sf. Simeon (nr. 5, de altfel secţiunea favorită a compozitorului). La fel ca şi în serviciul de seară latin, sursa de bază o constituie Psalmii şi Evangheliile.

Unele secţiuni ale Vecerniilor provin din vechile psalmodii Znamenny, monodii tradiţionale, care fac referire la znamennïy, semnele prin care era notată muzica sacră rusească în secolul al XV-lea sau chiar înainte (scriitură neumatică, echivalenta rusească a celei gregoriene). Altele, se bazează pe vechile psalmodii greceşti, tipice secolului al XVII-lea, caracterizate de alternanţa dintre recitative pe un singur sunet şi melisme simple. De o nuanţă aparte sunt însă cele care aparţin tradiţiei din Kiev, în care sunt expuse alternativ recitative şi secţiuni melodice. În afară de acestea, două dintre numere sunt desemnate drept tropare, exemple de invocaţii poetice utilizate în serviciile ortodoxe ruseşti şi ale Europei de Est.

Aşa cum pretinde tradiţia bisericească, partitura este pentru voci neacompaniate, nouă dintre numerele ei bazându-se pe un fond melodic preexistent. Pentru celelalte, compozitorul a creat modele proprii, apropiate de formulele melodice şi armonice tradiţionale, realizând conform declaraţiilor proprii „o falsificare conştientă a ritualului”. În Vecernii, Rahmaninov utilizează principiul „orchestraţiei corale”, asocierile şi opoziţiile de timbre, o mare varietate de tehnici de scriitură şi un fond armonic modal.

Vecerniile op. 37 a fost catalogată drept cea mai reuşită dintre lucrările sale sacre şi reprezintă cea mai mare realizare muzicală a Bisericii Ortodoxe Ruseşti. Stilul lucrării este acceptat de Biserică şi în acelaşi timp răspunde impulsurilor creatoare ale lui Rahmaninov.