Crimele comunismului ies la suprafaţă

Patru partizani din Caraş-Severin exhumaţi, pentru a se vedea în ce condiţii au fost ucişi de trupele de Securitate şi îngropaţi, ulterior.

O acţiune de exhumare a patru foşti luptători anticomunişti din Munţii Banatului a început, la Te­regova, în Caraş-Severin. Cei pa­tru partizani au fost împuşcaţi de trupele de Securitate în februarie şi martie 1949. Acţiunea a fost declanşată de Institutul de Inves­tigare a Crimelor Comunismului în România (IICCR), înfiinţat prin H.G. nr. 1724 din 21 de­cembrie 2005, instituţie publică cu personalitate juridică aflată în subordinea Guvernului României, care are drept scop investigarea ştiinţifică şi identificarea crimelor, abuzurilor şi încălcărilor drepturilor omului pe întreaga durată a re­gimului comunist în România, pre­cum şi sesizarea organelor în­dreptăţite să ia măsuri în acele ca­zuri în care sunt depistate situaţii de încălcare a legii.

Unul din obiectivele importante ale investigaţiilor întreprinse de către instituţie este şi acela de a identifica locurile unde sunt înhumate victime ale regimului comunist, mai ales acelea care, fără a fi judecate, au fost omorâte de către Securitate, de obicei prin torturi, urmate de împuşcare.

„Victimele au fost identificate în urma cercetărilor noastre în arhivă şi pe teren, inclusiv pe baza mărturiilor orale ale unor persoane con­temporane cu evenimentele în cau­ză, susţine Marius Oprea, preşedintele IICCR. De asemenea, locurile unde se află îngropate astfel de persoane sunt identificate după asidue căutări şi cercetări efective în teren, locaţiile respective aflându-se de cele mai multe ori în locuri izolate şi uneori greu accesibile. În opinia noastră, numărul acestor victime se situează în jurul a 10.000 de persoane.”

În baza unei solicitări primite de către IICCR din partea urma­şilor, institutul a demarat procedurile de exhumare a rămăşiţelor pământeşti ale lui Petru Anculia (zis Miloi), Iovan Berzescu, zis (Micşescu), Horia Smultea, zis (Crişu), Gheorghe Urdăreanu (zis Tunariu). Cei patru au făcut parte din organizaţiile anticomuniste conduse de notarul Gheorghe Io­nescu din Teregova, respectiv cea condusă de fraţii Duicu.

Iată şi câte ceva din biografiile victimelor înhumate la Teregova, aşa cum ne sunt ele prezentate de către reprezentanţii institutului: Pe­tru Anculia s-a născut în Tere­go­va la 29 decembrie 1911. A ab­solvit şapte clase primare în localitatea natală, apoi a urmat şcoala profesionala CFR la Caransebeş, dar nu a profesat în acest domeniu. A învăţat cojocăritul şi croitoria la un meşter particular din Ca­ransebeş, la care a fost 3 ani ucenic şi 3 ani calfă, după care a practicat în sat cojocăritul, iar o pe­rioa­dă a fost angajat ca om de serviciu la Primăria din Teregova. În 1935 s-a căsătorit cu Ana Stoi­ches­cu, cu care a avut două fete - Elena şi Maria. În contextul intră­rii României în război a fost con­centrat o perioadă la Regimentul 96 Infanterie, după care între 10.03.1942 şi 23.08.1944 a fost operativ pe frontul de est. Din punct de vedere politic a aparţinut Mişcării Legionare. A fost unul din principalii colaboratori ai no­tarului Gheorghe Ionescu, având un rol marcant în constituirea şi activitatea grupului anticomunist din comuna Teregova. În noaptea de 12/13 ianuarie 1949 a participat la atacul împotriva postului de jandarmi Teregova. A căzut în lupta din 22 februarie 1949 de la Pietrele Albe (la 8 km vest de Te­regova), spre Munţii Semenic, ală­turi de Gheorghe Urdăreanu zis Tunariu, în încercarea de a salva grupul de la capturare. După ce au fost ucişi, cadavrele celor doi au fost expuse în faţa Preturii (azi Primăria) din Teregova. Împreună cu Gheorghe Urdăreanu a fost în­gropat, în secret, de către autorităţi la periferia comunei. În prezent, groapa comună se află la extremitatea cimitirului numit de localnici „La Suliţă.” Gheorghe Ur­dăreanu s-a născut la 26 mai 1902 în Cornereva şi s-a căsătorit în Domaşnea cu Staşa (Anastasia), de care se desparte, aceasta căsătorindu-se ulterior cu un anume Moi­se Benghia. Ocupaţia sa a fost agricultura. A făcut parte din grupul de partizani al fraţilor Duicu, format în martie 1948. În unele documente de arhivă apare ca fiind lider împreună cu fraţii Dui­cu. Alături de aceştia, în vara anului 1948, participă la formarea grupului armat condus de colonelul Ion Uţă. A îndeplinit misiunea de curier între grupurile Uţă şi Blănaru, iar în noaptea de 11-12 ianuarie 1949 a participat la atacul asupra postului de jandarmi Teregova. După atacul asupra grupului Uţă din 25 ianuarie 1949, grupul se scindează, iar Urdăreanu se alătură grupului format sub con­ducerea notarului Gheorghe Io­nescu şi avocatului Spiru Blă­naru, după atacul asupra postului de jandarmi Teregova. Participă la confruntarea cu trupele de Secu­ritate de la Pietrele Albe din 22 februarie 1949, fiind ucis în timpul luptei alături de Anculia Pe­tru. A fost îngropat împreună şi în aceeaşi groapă cu acesta, la marginea localităţii Teregova, la extremitatea cimitirului numit „La Su­liţă.” Iovan Berzescu s-a născut la 20 aprilie 1911, în Teregova, unde a urmat câteva clase primare. O­cupaţia sa a fost agricultura. A fost căsătorit şi a avut trei copii, două fete şi un băiat. Membru al organizaţiei anticomuniste con­duse de notarul Gheorghe Iones­cu. În ianuarie 1949, în casa sa au depus jurământ de credinţă o par­te din membrii organizaţiei. A luat parte la atacul asupra postului de jandarmi Teregova, precum şi la confruntarea de la Pietrele Albe, din 22 februarie 1949. La 12 martie 1949, împreună cu Smultea Ho­ria, fiind urmăriţi de Securi­ta­te, fug pe dealul Dorane, apoi trec pe înălţimea Cracul Cireşului, un­de cad răpuşi de gloanţele urmăritorilor. Martorii oculari afirmă că cei doi, sau cel puţin unul dintre ei, a fost doar rănit, fiind apoi îm­puşcat încă o dată. Iovan Berzes­cu, împreună cu Horia Smultea, au fost îngropaţi noaptea, în se­cret, într-o groapă comună situată în afara cimitirului „La Suliţă”, lângă grădina lui Ion Schinteie. Horia Smultea a fost membru în organizaţia notarului Gheorghe Ionescu. A participat la atacul asupra postului de jandarmi. Anculia Romulus zis Miloi, participant la confruntarea cu trupele de Secu­ritate atunci când au fost omorâţi cei doi, relatează: „toţi cinci (Mar­tin Copăceanu zis Rică, Berzescu Iovan zis Micşescu, Smultea Horia zis Crişu, Ianăş Grozăvescu zis Pâr­vu, Mariţescu Romulus zis Fiert / Trandă) or plecat la locul numit Dorane, pe unde mai fusă­săm noi, şi ei or făcut focul, că era şi frig şi or crezut că-şi fac ceva de mâncare, dar când ei s-or pregătit să mă­nân­ce, armata o fost pe ei, apoi or fugit, or trecut Timişul, după aceea iar or trecut dincolo Timişul, când pe cealaltă parte, şi în această hărţuială au căzut morţi Iovan Berzescu şi Horea Smultea zis Crişu; ar fi spus cei doi Vulineţi, care au fost luaţi de Securitate ca să-i conducă, că Horea ar fi fost puşcat numai într-un picior, pe urmă l-au puşcat mortal. Martin Copăceanu zis Rică, Ianăş Grozăvescu zis Pârvu, Mari­ţescu Romulus zis Fiert/ Trandă or fugit...”

Reprezentanţii IICCR consideră că demersul acestei instituţii de exhumare a celor patru lup­tă­tori anticomunişti este unul legal şi moral, în conformitate cu atri­buţiile Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în Ro­mâ­nia.