Parcul Dendrologic Simeria, printre primele din Europa (Video)

Sunt puţini cei care nu au auzit de Parcul Dendrologic din Simeria, aflat odată în proprietatea familiei nobiliare Ocskay. Din păcate, mult mai puţini au avut ocazia să-l viziteze cel puţin o dată şi să-şi dea seama ce mult ar fi avut de pierdut dacă ar fi continuat să-l excludă din programul pentru timpul liber. Pe parcursul timpului, arboretumul din Simeria a trecut prin nenumărate dificultăţi, cauzate de inundaţii, zăpezi, furtuni, secete, geruri aspre şi nu în ultimul rând poluarea industrială. Pe lângă toate aceste vitregii, omul are un rol esenţial la distrugerea parcului. Mormanele de sticle de plastic şi gunoaiele, aduse de râul Strei, nu sunt adunate, prezenţa lor pe malul heleşteelor din parc dă o notă „mirifică” peisajului. Conducerea parcului se plânge de insuficienţa fondurilor, fapt care face imposibilă angajarea de personal pentru curăţenie.

Din anul 1949, după naţionalizare, parcul a intrat în administraţia Ocolului Silvic Simeria. În anul 1954, a fost înfiinţată Sta­ţiunea de Cercetări şi Experi­men­tări Forestiere Simeria, care ulterior a preluat, ca bază materială, Parcul Dendrologic. La propunerea Comisiei Monumentelor Na­turii, Parcul Dendrologic este o­cro­tit de lege şi primeşte numele de monument al naturii, în anul 1954. Colecţia dendrologică a par­cului, moştenită de la vechii proprietari, se ridica la peste 250 de arbori şi arbuşti, în prezent existând 2.165. Ansamblul peisager, stilul arhitectural şi valoarea dată de vechimea şi măreţia co­lecţiei de arbori demonstrează o ve­che şi constantă preocupare a foş­tilor proprietari pentru arhitectura peisageră şi introducerea unor specii exotice rare. Înfiinţată în 1954, în incinta parcului dendrologic, Staţiunea de Cercetări şi Experi­mentări Forestiere Simeria a declanşat ample acţiuni de conservare, ameliorare şi dezvoltare, ce vizează în principal menţinerea şi ameliorarea peisajelor, îmbogăţirea colecţiei, realizarea unei plantaţii pilot cu specii exotice de interes forestier, amplificarea lucrărilor de aclimatizare şi selecţie şi, nu în ultimul rând, crearea unei puternice baze materiale de multiplicare a speciilor forestiere şi ornamentale, valoroase atât pentru nevoile proprii ale parcului dendrologic sau a altor parcuri şi gră­dini botanice, dar şi pentru extinderea şi dezvoltarea spaţiilor verzi din centrele urbane.

Rarităţi pe suprafaţă mare

Parcul se întinde pe o supra­faţă de 70 de hectare şi are un re­lief variat, cu lacuri şi izvoare, po­ieni şi alei şerpuitoare. La intrarea în parc pot fi admiraţi stejarii p­ira­­midali şi reşedinţa fostei familii nobiliare, cu falnicele sale coloane toscane. Există aici două puncte de acces, simetric dispuse, tipice fa­miliilor nobiliare. Mai pot fi în­tâlnite de asemenea şi lacuri şi e­xemplare de stejar piramidal, chiparos de baltă, coniferul oriental, arborele de plută, eucaliptul. Ar­borii şi arbuştii decorativi amintesc de eleganţa grădinilor asiatice. Parcul este străbătut de apele Stre­iului, care împart rezervaţia în do­uă zone distincte. Prima zonă se întinde pe terasa superioară, până la canalul Streiului, cu o suprafaţă mai restrânsă de 5,4 hectare şi nu­meroase specii de arbori şi arbuşti. În cea de-a doua zonă, situată în­tre canalul Streiului şi râul Mureş, vegetaţia este exotică şi naturală, de luncă. Aceasta este formată din numeroase desişuri de nepătruns, cu sălcii riverane, zăvoaie de plopi albi şi negri cu trunchiuri acoperi­te de iederă sau viţă urcătoare, pâlcuri de răşinoase şi foioase exotice, dumbrăvi şi poieni cu arbori solitari şi gigantici. Toate dau acestor locuri un aspect de pădure sălbatică care încet, încet se distrug şi îşi pierd valoarea.

La începutul secolului al XVIII-lea, pe malul stâng al Mu­reşului, ia fiinţă cea mai veche şi mai valoroasă colecţie de plante lemnoase exotice şi autohtone din România, „Arboretumul Simeria”. Această rezervaţie dendrologică are valoare de unicat pentru patrimoniul naţional. A fost creată la începutul secolului al XVIII-lea, prin amenajarea zăvoaielor naturale din lunca Mureşului, în stil peisager, englezesc şi romantic. Au fost aduse aici, pe la mijlocul secolului, primele specii exotice. Cel mai vechi document de atestare al parcului, din 1763, vorbeşte despre o alee plantată cu castani, iar o lucrare din 1860 dezvăluie faptul că a fost introdus salcâmul. Se pare că aceasta ar fi cea mai veche experimentare a speciei în ţara noas­tră.

De-a lungul timpului, parcul a aparţinut mai multor familii nobiliare de origine maghiară (Gyu­lay, Kun, Fay şi Ocskay) şi s-a trans­mis pe linie feminină. În a­nul 1848, este menţionat ca proprietar contele Kun, când, odată cu revoluţia au fost semnalate o serie de distrugeri şi avarierea clă­dirilor. A urmat apoi o perioadă (1870-1880) când parcul şi clă­dirile au fost refăcute după planuri precise.

Au fost introduse numeroase specii de arbori şi arbuşti aduşi din Extremul Orient şi America de Nord şi au avut loc schimburi de seminţe cu parcurile din afara graniţelor. Proprietarul care este semnalat după contele Kun este Fay Bela, membru al Academiei Maghiare, care îmbogăţeşte parcul cu unele specii exotice.

După anul 1918, Fay Bela se stabileşte în Simeria, ca ginere şi membru al familiei Ocskay Istvan. Bela era un artist de origine no­biliară, cu mult simţ artistic, ca­re a ameliorat parcul sub aspect peisagistic.

Locul trei în Europa

Colecţia dendrologică a parcului avea la începutul anului 1949 peste 250 de specii de arbori, iar în prezent în parc există 2.165 de specii diferite de plante şi arbori exotici rari pentru această zonă a Europei. Aici a avut loc studiul ex­perimental de aclimatizare a ar­borelui de Segovia Gigantea, care este originar din America, dar şi a speciilor de arbori, arbuşti şi plan­te exotice, pentru înfrumuseţarea parcurilor urbane din România şi din întreaga lume, staţiunea şi par­cul dendrologic de la Simeria bucurându-se de recunoaştere pe plan mondial în domeniul silviculturii. Conform Enciclopediei Bri­tanice, parcul dendrologic de la Simeria ocupă locul al treilea ca frumuseţe şi număr de specii de arbori în Europa şi poziţia a 11-a pe plan mondial.