Românii - pălmuiți de magistrați

Pentru a dovedi încă odată, dacă mai era nevoie, că sunt cei mai puternici în stat, magistrații de la Curtea de Apel București au dat câștig de cauză colegilor lor de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Arătând din nou că sunt, când vor mușchii lor, mai presus de lege, ei au obligat Ministerul Finanțelor să le plătească judecătorilor aproape 1,5 milioane de lei, reprezentând cuantumul drepturilor bănești pentru luna iunie, inclusiv sporurile de „risc și suprasolicitare psihică” (!) cerșite de magistrați. Sumă ce acoperă pretențiile aberante ale judecătorilor doar pentru o lună.

Plătiți din sărăcia noastră

Dincolo de injustețea soluției pronunțate, trebuie spus că prin sentința de săptămâna trecută semii-zeii în robe negre au dat încă o palmă zdravănă poporului român și așa năpăstuit de criza economică care a secătuit bugetul de stat. Dacă vor fi plătiți și credem că vor fi plătiți, deoarece sentința este executorie de drept, fiecare român va plăti, prin impozitele și taxele deloc puține, partea lui de tain pentru a satisface lăcomia unor judecători care solicită niște sporuri aberante. Fiecare român, inclusiv cei nedreptățiți, nu puțini, de actul de justițe care lasă de dorit în România.

Celeritate de invidiat!

Și de această dată magistrații s-au grăbit să judece cauza chiar a doua zi de la depunerea cererii, cu o celeritate de invidiat, în timp ce mii de procese trenează în țara noastră cu lunile sau cu anii... Completul format „de urgență”  a precizat că refuzul de viză al controlorului delegat al Ministerului Finanțelor Publice este nejustificat și reprezintă „exces de putere”!... Adică tocmai cei care dau zilnic dovezi ale excesului de putere strigă că statul, prin ministerul de resort, dă dovadă de exces de putere, doar pentru că a încercat să le limiteze cât de cât veniturile deloc în concordanță cu starea economiei naționale sau ale celorlalte categorii de salariați din România...Incredibil cât tupeu pot să aibă cei care ar trebui să dea dovadă de obiectivitate, imparțialitate și mai ales de bun simț în judecarea tuturor cauzelor deduse spre judecare. Banul s-a dovedit a fi și de această dată „ochiul dracului” și le-luat mințile celor puși să îndeplinească rolul de judecători imparțiali.

Și reclamant și ... judecător în același proces!

Prin sentința de săptămâna trecută s-a confirmat încă odată că pretențiile magistraților, fie ele oricât de aberante, de absurde, nu pot fi stopate de nimeni din țara noastră. Decizia Curții de Apel București este supusă recursului, care urmează să fie judecat de către ... judecătorii Înalții Curți de Casație și Justiție. Adică tocmai de către cei care au dat Ministerul Finanțelor Publice în judecată!...Își poate închipui cineva că aceștia ar putea să pronunțe o sentință împotriva lor? Ce poate fi mai aberant într-un stat de drept decât situația în care una dintre părțile unui proces e pusă să judece cazul și să fie și imparțială?!...

Stres și suprasolicitare neuropsihică?

Revenind la ciudatul „spor de risc și și suprasolicitare neuropsihică”, pe care singuri și l-au acordat și care reprezintă nu mai puțin de 50 la sută din salariul lunar, chiar nu-i vedem rostul din moment ce nimeni și nimic nu este în țara asta mai presus de magistrați!  Așa că ce stres? Ce suprasolicitare neuropsihică poți să ai când știi că nimeni nu-ți poate face nimic, că nimeni nu-ți poate tăia din veniturile colosale? Că nimeni nu te poate trage la rost dacă dai o sentință nedreaptă? Ce stres poți avea când ești un fel de Dumnezeu intangibil printre muritorii de rând? Ce stres și suprasolicitare neuropsihică poți avea când ești judecător și râzi citind rândurile de mai sus?...