Coaliția a învins – România e în prăpastie!

La sfârșitul anului 1989, românii au trăit un vis frumos. Visau ei atunci că România va deveni o țară cu o democrație autentică, că economia de piață se va instaura rapid, că vor avea locuri de muncă sigure și bine plătite. Mai pe scurt, credeau că liniștea și bunăstarea se vor instaura și la noi. Numai că visul, ca orice vis, nu a durat mult, oamenii s-au trezit la realitate și ce constată? Mai întâi de toate, cons­tată că intelectualitatea a devenit o specie pe cale de dispariție. Incul­tura, mârlănia și prostul gust au aca­parat toate eșaloanele vieții politice, sociale și economice din Ro­mânia. De-alungul celor 20 de ani care s-au scurs de la evenimentele din decembrie 1989, clasa po­li­tică a comis multe erori. Ceea ce se întâmplă însă astăzi este greu de înțeles. România a juns batjocura politicienilor, problemele grave ale țării sunt tratate cu sictir, ne-au năpădit falsul și impostura.

 

Parlamentul – circul naţiunii!

Parlamentul a ajuns circul națiunii, Guvernul, batjocura presei, iar președinția, ținta spre care se trage din toate direcțiile. Suntem în campanie electorală, dar nu pu­tem fi de acord cu Mircea Geoană, al doilea om în stat, care de la tribuna Parla­men­tului zbiera la colegii parlamentari care-l însoțeau pe dl. Croitoru, candidat la funcția de Prim Ministru, cităm: „Să vă fie rușine!” Rușine de ce, d-le Geoană, pentru că gândesc altfel decât dum­neavoastră? Mai mult, cu aceeași ocazie și pe același ton striga: „Băsescu trebuie să dispară!”... Comportamentul domnului Geoană este de tip stalinist. Doar pentru Stalin trebuia să dispară orice opozant politic. Pe de altă parte, Crin Antonescu, pe care îl știam drept un politician ponderat, respectuos și civilizat, și-a pierdut și el simțul mă­surii. Folosind același ton ca Geoană, aflat tot la tribuna Parlamentului țipa: „Ce căutați aici domnilor? Aici este Parlamentul României”, adresându-se cu aceeași ocazie parlamentarilor PDL. Crin Antonescu ignora faptul că cei la care țipa atunci știau unde-i parlamentul înaintea lui. Aceștia reprezentau circa 40 la sută din electorat, adică aproape de 2,5 ori mai mult decât dânsul și partidul pe care-l conduce!

 

Derapaje politice

Nu suntem susținătorii lui Băsescu dar nici nu putem trece cu vederea asemenea derapaje care în mod cert nu le vor aduce avantaje în campania prezidențială. Spre sur­prinderea noastră, doar Oprescu și Băsescu duc o „campanie de bun simț”, pe care o clamau primii doi. Oprescu are un discurs decent, nu înjură și nu jignește pe nimeni, în timp ce Băsescu se distrează cu „concurența”, luându-i peste picior cu orice ocazie. Geoană și Antonescu ar trebui să știe că ura se naște dintr-un sentiment de inferioritate. Preșe­din­tele în exercițiu cunoaște bine acest lucru și de aceea nici nu se luptă cu cei doi, pe el preocupându-l atacurile la cei de calibrul lui, adică Iliescu, Năstase, Hrebenciuc și Voiculescu.

Atacurile sub centură nu dau bine la electorat și s-ar putea ca mulți dintre simpatizanții lui Geoană și Antonescu, din spirit de frondă, să treacă în tabăra cealaltă. Un candidat la președinția Româ­niei este obligat să aibă un comportament demn de această func­ție. Un vocabular de mahala nu trebuie acceptat de electorat.

 

Bătaia de joc a celor... 65 %

În ceea ce privește Guvernul, a-l răsturna cu șapte săptămâni înainte de alegerile prezidențiale este un gest de infantilism politic. A lăsa România fără guvernare într-o situație de criză profundă, doar din ură față de Băsescu, este cea mai clară dovadă că pentru politicienii români țara nu reprezintă absolut nimic. Pretenția PNL, un partid mic în comparație cu celelalte două – PDL și PSD - de a numi Primul Ministru reprezintă o lipsă crasă de realism. Antonescu ar trebui să știe bine că PSD a achiesat la propunerea lor doar temporar și doar în ideea de a avea aliați în lupta cu Băsescu. Dacă președintele PNL își închipuie că după scrutinul prezidențial va mai avea un cuvânt de spus în fața PSD-ului înseamnă că nu mai judecă! Refuzul lui Crin Anto­nescu de a discuta și alte propuneri pentru funcția de șef al Guver­nului este de asemenea o greșeală enormă. O fi Klaus Iohannis un primar bun la Sibiu, dar acesta, în calitatea sa de Pre­ședinte al Forumului Democ­ratic German, nu a avut niciodată vreo preocupare pentru viața românilor. El a fost preocupat doar de a mai obține anumite privilegii pentru etnia germană în detrimentul majoritarilor. Și apoi în România trăiesc circa 19 milioane de români și vreo trei milioane de maghiari, țigani și alte naționalități. Ni se părea normal ca Antonescu să propună pentru această funcție importantă un candidat dintre cei 19 milioane de români. Afirmația lui Tăriceanu că dacă Klaus Iohannis va fi ales premier vor veni nemții cu toate bună­tățile lor la noi, este o poveste de adormit copiii. Dacă cumva aceștia vor veni, atunci vor veni să ia, nu să dea! Dacă tot are o slăbiciune pentru minoritari, Antonescu l-ar fi putut propune pe Marko Bella, care a făcut parte din toate guvernările, cunoaște bine situația economică a României și care ar fi fost mult mai competent. O singură idee, și aia fixă, nu credem că poate fi o soluție.

 

Orgolii personale, rigiditate şi lipsă de tact

Cu două zile în urmă, Crin Antonescu a făcut o declarație stupefiantă la un post de televiziune. A spus atunci că din ură față de Băsescu, dacă ar avea de ales între acesta și candidații Vadim ori Becali, categoric ar îndemna sus­ți­nătorii PNL să voteze cu aceștia din urmă. Este îngrozitor acest mod de gândire! Dacă în aproape 20 de ani de politică nu a învățat că un candidat la președinția țării nu are voie să urască, înseamnă că este mult mai rău decât Băsescu... Dacă ar fi inte­resat de binele țării și nu de niște orgolii personale duse până la extrem, ar fi luat în calcul faptul că cea mai bună guvernare de după 1990 a fost cea din 2005-2006, PD-PNL. Dato­rită unor ambiții ale lui Băsescu și Tăriceanu, coaliția s-a rupt. Atât PD-ul, cât și PNL-ul, au greșit urmându-și orbește liderii. Rigiditatea și lipsa de tact a lui Tări­ceanu, la care s-a adăugat orgoliul lui Băsescu, au făcut mult rău țării. Dacă interesul național nu este doar o gogoriță rostită cu obstina­ție, atunci liderii partidelor vor trebui să uite de ură și să recurgă la analize pertinente. Și politicienii ca și noi electoratul vor avea de ales între două rele. Trebuie căutată zona cu răul cel mai mic și nu persoana. Politicienii trebuie să știe că aducerea lui Vanghelie la guvernare îi vor scoate din istorie pe ușa din dos! România a fost guvernată 11 ani de PSD, șase, de PNL, iar doi ani și nouă luni de PDL. Toți au promis și promit că vor face minuni când vor ajunge la putere, dar nu au făcut nimic cât timp au deținut puterea... Astăzi, România este în prăpastie tocmai din vina celor care au guvernat-o, bătându-și joc de poporul care le-a acordat încrederea.

 

---