Rupeți pisica!

Analiștii politici, aproape fără excepție, au analizat și criticat coaliția care a preluat puterea la sfârșitul anului 2008, unii dintre ei numind-o chiar „monstruoasa coaliție”. Era clar pentru oricine că două partide cu doctrine diametral opuse, care se bălăcăresc reciproc fără încetare încă de la apariția lor pe scena politică românească, nu vor face nimic bun împreună, dimpotrivă vor împinge țara spre prăpastie. Lozinci ca  „Împreună vom scoate România din criză” s-au dovedit a fi doar minciuni menite să liniștescă poropriii  membri și simpatizanți revoltați de târgul josnic al aleșilor lor, în totală contradicție cu speranțele acestora.
„Așa a vrut poporul” spunea Boc într-un dispreț total fațăde acesta, întrucât era clar că 15 la sută a vrut ceva, 15 la sută altceva, iar 10 la sută cu totul altceva. Diferența de 60 % zic că fie nu au știut ce vor, fie dintr-o prostie crasă nu s-au prezentat la vot zicând ei că-s deștepți, deși a nu-ți asuma nici o răspundere se cheamă lașitate și nicidecum deșteptăciune!  Și uite așa din guvernul de excepție promis de Boc avem astăzi cel mai slab guverndin istoria post-decembristă, sau poate la fel de slab ca cel din perioada CDR-istă.
Cum poți să conduci o țară, mai ales pe timp de criză, cu o echipă de guvernanți ruptă în două, guvernanți care nu fac altceva decât să încerce să „fure” cât pot mai mult din procentele celorlalți? Dacă cei din guvernarea CDR-istă nu au făcut altceva decât să-și promoveze în diverse funcții bugetare bine plătite neamurile, celebră fiind filiera nepoților lui Diaconescu, actuala guvernare a făcut un „pas” în față trecând la promovarea în funcții pe criterii de cumetrie de partid. Cumetria de partid aplicată „frățește”, atât de PDL cât și de PSD+PC, nu face altceva decât să erodeze actul de guvernare şi să adâncească şi mai mult ţara în prăpastie.
E clar pentru oricine, nu trebuie să fii analist politic, că actuala coaliţie e susţinută doar cu perfuzii fragile. Însăși Traian Băsescu, artizanul coaliției, nemulțumit de actuala guvernare, ar putea să renunțe la susținerea partidului său de suflet și să candideze independent.
Dincolo de toate calculele pe care și le fac guvernanții și partidele care îi susțin, ar trebui să primeze interesul național și cărțile să fie date pe față. Deși în executiv există și miniștri competenți, aceștia nu pot lua nici o măsură constructivă întrucât intrușii partidului aliat sunt întotdeauna împotrivă. Și uite așa dacă unul spune ceva celălalt zice pe dos astfel încât să se modifice pe ici pe colo , dar să nu se schimbe nimic, vorba lui nea Iancu...
Din toată această aiureală guvernamentală PDL-ul este singurul care pierde deoarece românii, nu știu pe ce criterii, cred că la guvernare se află doar PDL. Posibil ca această idee să se fi înfiripat îm mintea alegătorilor datorită faptului că aliații (PSD) se comportă ca și cum ar fi în opoziție și nu la guvernare, astfel că toate relele sunt contabilizate pe seama PDL!
Stafful PDL știe foarte bine că scad în sondaje de la o săptămână la alta, dar de frica sindicatelor, care in corpore sunt de partea PSD-ului, nu renunță la parteneriat. Calculele acestora sunt însă greșite, iar prelungirea agoniei de regulă duce la moarte sigură. Așa că este nevoie cât mai urgent de o măsură pragmatică, măsură care să pună capăt acestei stări de fapt . Măsura care considerăm că se impune este: Rupeți pisica!

---