Maşina regizorului Dumitru Budrala s-a răsturnat în munţi

O zi de filmare pe o culme abruptă din Munţii Sebeşului, după o noapte de viscol, era să se încheie tragic pentru regizorul sibian Dumitru Budrala. Maşina de teren pe care acesta o foloseşte la filmări, grea de 2 două tone, s-a răsturnat la marginea unui drum îngheţat şi a fost cât pe ce să prăbuşească într-o râpă. Budrala este directorul Festivalul internaţional de film documentar de la Sibiu, Astra Film Festival.

Regizorul sibian Dumitru Budrala a reluat filmările pentru viitoarea sa peliculă „Ultimii păstori”, după încheierea Astra Film Festival Sibiu 2009. Se pare însă că pelicula este însoţită de riscuri care au ajuns chiar să pună în pericol viaţa cineastului. O zi de filmare era să se transforme într-o adevăată tragedie. Maşina în care se afla regizorul şi familia sa s-a răsturnat şi a fost la un pas să se răstoarne într-o râpă. „Am avut emoţii. Dar trebuie să spun că momente periculoase şi situaţii-limită apar mereu şi am ajuns să le privesc ca pe un risc asumat. Nu sunt la prima încercare de acest fel”, a declarat regizorul. Acesta a reuşit să se salveze şi a depăşit momentul făcând haz de necaz. Pelicula „Ultimii păstori”, început în 2008, este realizată în spiritul documentarului înţeles ca acel gen al cinematografiei care pune pe ecran viaţa oamenilor obişnuiţi, urmăreşte viaţa lor de zi cu zi şi lasă personajele să vorbească despre propriile lor experienţe şi trăiri, fără intervenţii din partea regizorului. Potrivit reprezentanţilor studiourilor Astra Film toate filmările vor fi păstrate în arhiva Complexului Naţional Muzeal Astra. „Ultimii păstori” este o coproducţie Consiliul Judeţean Sibiu – Astra Film – Complexul Naţional Muzeal „Astra”. O parte din finanţarea proiectului este asigurată de Centrul Naţional al Cinematografiei, iar în etapa de dezvoltare, preliminară începerii producţiei, Astra Film a obţinut fonduri de la Programul Pre-Media al Uniunii Europene. Subiectul filmului este abordat pentru prima dată la noi în ţară în acest fel într-o producţie cinematografică. Proiectele de acest gen presupun presupun eforturi deosebite din partea regizorului şi a echipei de filmare, mai ales când terenul pe care evoluează personajele este dificil. „Transhumanţa, înţeleasă mai mult decât ca o practică pastorală, determină un mod de viaţă axat pe căutarea unei exploatări optime a variaţiilor de înălţime şi de climă în ciclul anual al anotimpurilor. Este un model care satisface măcar costul economic al nevoilor de toate felurile, alimentare, vestimentare, dar şi ecologice, culturale, sociale şi estetice. Probabil că este şi o relicvă a unei economii care nu consumă deloc sau numai foarte puţine produse de sinteză şi carburanţi. Cei care folosesc apelativul «cioban» în sens peiorativ s-au gândit vreodată că nu oricine poate stăpâni o turmă de sute de oi, pe care trebuie să le cunoşti, să ştii ce să faci dacă se accidentează sau se îmbolnăvesc? Multe au fost dintotdeauna greutăţile vieţii de cioban, iar ultimii ani au adus altele noi, odată cu tranziţia şi intrarea în UE”, spune regizorul sibian Dumitru Budrala.