Cristian Tudor Popescu revine la normalitate

Fără putere de tăgadă, cel mai apreciat ziarist din presa post-revoluționară din România a fost și rămâne Cristian Tudor Popescu. „Omul care nu râde niciodată”, cum pe bună dreptate a fost caracterizat, s-a remarcat încă din primele articole scrise în 1990 prin obiectivitate, corectitudine și mai ales prin incisivitate. A fost invitat de-a lungul anilor la toate posturile de televiziune, fiind foarte apreciat pentru analizele temeinice și obiective cu privire la clasa politică în general sau a unor politicieni în particular. Prestația lui în presa scrisă și în audio-vizual i-au adus an de an premii, fiind „decorat” de toate instituțiile posibile și imposibile din țară pentru stilul său vehement, dar corect și rațional de a face presă.

Am fost printre cei care-l apreciau și nu scăpam nici un editorial și nici o apariție de-a sa în emisiunile TV, dar numai până la alegerea sa în fruntea Clubului Român de Presă (CRP). Odată cu preluarea acestei funcții a avut loc o transformare a ziaristului CTP, cum este „alintat” pe scurt, pe care nici acum nu o înțeleg.

În articolele sale au apărut atacuri la persoană, jigniri, insulte, porecle de genul Guzganul Rozaliu, varanul bătrân, cretineți, dar și unele afirmații nedemne pentru un ins aflat la cârma breslei jurnalistice din România.

Cristian Tudor Popescu și acoliții săi au avut un rol determinant în alegerile parlamentare și prezidențiale, dar după ce se dovedea că a greșit, spunea că el nu are nici o responsabilitate, întorcând macazul, spunând că asta era „opinia lui” atunci! Numai că ceea ce nu spunea CTP e faptul că a fost și este formator de opinie și nu poate nega responsabilitățile pe care le are din această postură. Presa românească, în general, s-a alterat tocmai în perioada în care el era la cârma CRP. Chiar dânsul remarca la un moment dat că „Procesul de abțibildizare, care a cuprins România, a atins și presa”. Comportamentul lui, ieșirile penibile de atunci nu erau deloc adecvate cu funcția pe care o deținea în media și m-au determinat să-l văd cu alți ochi.

Ce s-a întâmplat însă săptămâna trecută, mă face să cred că CTP a trecut peste „pasa proastă” și va redeveni cel ce a fost odinioară. Într-un editorial publicat în ziarul „Gândul” sub titlul „Revenirea la realitate”, Cristian Tudor Popescu face o analiză extrem de realistă și pertinentă asupra stării jalnice în care a ajuns presa din România, transformată într-un „jurnalism kicios și bălos”. Am regăsit, în scurtele păreri despre presa actuală, pe „fostul” ziarist de la începuturile sale în jurnalismul liber de după 1989. Prestația unor fufe din presă, cu comportament de mahalagioaice, invocate în editorialul amintit, au reușit să-l revolte și l-au determinat să nu accepte asocierea cu astfel de specimene.

Încep să-l regăsesc pe fostul editorialist care mă încânta odinioară și sper că acesta e doar începutul unei lupte împotriva „stricăciunilor” aciuate în media românească. Indiferent de simpatii sau antipatii, Cristian Tudor Popescu are obligația să readucă în presa românească adevărul, fair-playul, informația corectă și să le dea peste bot celor care practică dezinformarea, insulta, calomnia, manipularea și atacul la persoană. Sper că articolul cu pricina este semnalul că CTP revine la normalitate.