Terorismul prin presă

Când vorbim despre terorism ne gândim de obicei la acțiuni ilegale, la fapte de violență săvâr­șite în diverse moduri de către anumiți indivizi înrolați în organizații nerecunoscute în niciun stat, care sub masca revendicării unor drepturi, ucid, distrug, amenință în mod anonim sau revendicându-și acțiunile. Despre teroriști s-a vorbit și încă se mai vorbește când se face referire la Revoluția din Decembrie 1989, în speță la acei „teroriști” care au ucis sute de oameni dar nu i-a identificat până în prezent nimeni... Teroriști au fost și cei care au distrus turnurile gemene din New York prin acțiunile lor de tip kamikaze, teroriști sunt și cei care au produs panică în metroul londonez și cei care deturnează avioane sau detonează explozibili în centre aglomerate de civili, dar azi vom vorbi despre altfel de terorism, cel săvârșit prin... presă!

Cel puțin la noi s-a înfiripat, la început timid, apoi tot mai vioi consolidându-se în ultimii ani acest terorism prin presă. Evident nu toată presa practică acest terorism ci doar o parte, mereu aceiași din păcate, condusă de către oameni care au interese nu doar economice în trusturile pe care le-au înființat, ci în primul rând interese politice. Dacă până prin anul 2000 terorismul prin presă nu s-a manifestat aproape deloc, a luat amploare în primii ani ai mileniului, în special după 2005. Văzându-și interesele amenințate, trusturile de presă s-au implicat în campaniile electorale cu mult peste statutul de neutralitate pe care ar trebui să-l aibă, încercând să determine accederea la putere a partidelor aflate în opoziție. Și au făcut-o încălcând orice norme deontologice ale profesiei de jurnalist. Nereușindu-le, au trecut în ultima vreme la atacuri furibunde, teroriste, îndreptate împotriva președintelui, a Guvernului, a instituțiilor statului, împotriva României și a românilor. Nu contează că au sau nu dreptate, ei au un singur scop și acela nu este nicidecum jurnalistic.

Sub masca apărării intereselor celor mulți și năpăstuiți au inventat mereu noi tehnici de manipulare și inducere în eroare a oamenilor. Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române (DEX), una dintre definițiile terorismului sună cam așa: „folosirea deliberată și sistematică a unor mijloace violente sau amenințări de natură să provoace teamă și neîncredere, panică, nesiguranță, ignorând orice norme umanitare”. Cam asta fac unele trusturi de presă de la noi, dar și anumite găști de năpăstuiți aciuați prin presă, fără să aibă nici pregătirea și nici statutul moral al unui ziarist, care zilnic și cu orice ocazie „terorizează” telespectatorii inducând în mintea oamenilor că suntem la un pas de apocalipsă! Am mai scris de multe ori despre modurile în care, invocând libertatea de exprimare, unele televiziuni naționale de știri, în special, dar și ziarele editate de aceiași indivizi, manipulează telespectatorii și cititorii exgerând unele proteste izolate sau prezentând mereu aceleași imagini care incită la violență, la ură față de actuala putere. Desigur are bubele și greșelile ei coaliția aflată vremelnic la conducerea țării, dar să vii și să accentuezi starea de nesiguranță și dificultățile economiei naționale într-o perioadă atât de critică cum este aceasta de criză mondială, nu înseamnă altceva decât că săvârșești acte de terorism atât la adresa securității naționale cât și a românilor în general. „În România presa reprezintă o amenințare la adresa siguranței naționale, alături de terorism, corupție și crima organizată”, titra recent agenția de presă Associated Press, confirmând cele scrise mai sus.

De terorism prin presă ar putea fi acuzați și acei analiști politici, plătiți probabil din greu de către partidele din opoziție, care apar zilnic pe ecranele televizoarelor și aruncă cu noroi, mint, denaturează adevărul, critică orice acțiune a guvernanților, fie aceasta bună sau rea, sub masca așa- zisului drept la opinie. Desigur cu același scop imoral, de a șubrezi actuala putere. Ce nu înțeleg cei care practică acest terorism media, e faptul că prin acțiunile lor afectează nu numai pe cei vizați de ei ci și bunul mers al societății și al economiei naționale pe care o sabotează, făcând și mai dificilă criza pe care o traversăm. Ori toate acestea se pot înscrie cu ușurință în rândul faptelor de terorism, la fel ca și cele enunțate la începutul articolului și ar trebui tratate ca atare și de legiuitor.