16 ani de strigăte disperate!

Dacă prima formă de legis­lație fiscală de după Revoluție a fost gândită în 1993, cu aplicare din 1994, a fost o lege făcută bâjbâind prin necunoscutele capitalismului, nu înțelegem de ce a fost nevoie să se scurgă 16 ani pentru îndreptarea unor erori deosebit de dăunătoare, cu toate că întregul mediu de afaceri a cerut permanent tuturor guvernelor aflate la putere să intervină și să co­recteze anumite aberații conținute de legislația fiscală.

Așa cum scriam și în alte articole pe această temă deosebit de importantă, prevederea privitoare la plata TVA la facturare și nu la încasare, a dus la falimentarea a peste 50 la sută din societățile comerciale viabile. S-a discutat mult pe această temă , miniștrii care s-au perindat la cârma finanțelor susțineau necesitatea modificării Codului Fiscal atunci când erau în opoziție, dar după ce ajungeau la putere niciunul nu a făcut nimic.

Iată însă că după 16 ani de dispreț față de mediul de afaceri, în sfârșit minunea s-a produs. Cu majoritate de voturi, Senatul a decis ca TVA-ul să se plătească la încasare și să se deducă la plată. O zicală românească spune că „Mai bine mai târziu, decât niciodată”, dar dacă această modificare ar fi avut loc, de exemplu prin anii 1995-1996, multe intreprinderi mari, în special cele cu un ciclu lung de fabricație, care au dat faliment, ar fi fost astăzi pe piață. Mai mult, returnările fictive de TVA ar fi fost imposibile. Sperăm că deputații vor pecetlui această măsură adoptată de senatori și atât de așteptată de către toți oamenii de afaceri din România. Cu atât mai mult cu cât acest sistem adoptat de senatori este utilizat cu succes în mai multe țări din lume, printre care și Marea Britanie.