Tot mai mulți întreținuți și... trântori!

În anul 1990 numărul total al angajaților din România era de 8,2 milioane. În același an rata de ocupare era de 82 la sută. Adică dintr-o sută de români apți de muncă, 82 prestau o activitate economică productivă. Conform Institutului Național de Statistică, în perioada 1990 -2004 numărul salariaților a scăzut cu 45 la sută iar în decembrie 2009 figurau în evidențele angajatorilor doar 4,3 milioane de salariați. Rata de ocupare la sfârșitul anului trecut era de doar 60 la sută, din 100 de români apți de muncă doar 60 fiind cuprinși într-o activitate economică productivă. Tot în decembrie 2009 în România erau înregistrați circa 5,5 milioane de pensionari, dintre care 4,7 proveniți din sistemul asigurărilor sociale de stat și circa 800.000 din agricultură. În paralel cu numărul pensionarilor a crescut și numărul șomerilor, ajungând la finele anului trecut la peste 700.000 de șomeri și crescând vertiginos în primele două luni ale anului în curs. Un simplu calcul ne arată că cei 4,3 milioane de angajați sunt nevoiți să întrețină nu mai puțin de șase milioane două sute de pensionari și șomeri. Adică fiecare salariat are de dus în cârcă 1,5 asistați de stat... La aceștia se adaugă, evident, milioanele de copii preșcolari, școlari și studenți întreținuți de același număr de salariați. Raportul menționat scade cât de cât dacă îi luăm în calcul și pe românii care lucrează prin alte țări, numărul neoficial al acestora fiind de câteva milioane. Mai trebuie spus aici că în instituțiile bugetare schemele au fost umflate foarte mult în ultimii 20 de ani ajungându-se la costuri uriașe cu forța de muncă, de cele mai multe ori doar din considerente subiective sau, mai rău, din motive politice, pentru a fi asigurate locuri de muncă bine plătite susținătorilor unuia sau altuia dintre partidele care s-au succedat la conducerea țării. Altfel spus chiar dacă apar în acte ca angajați, ei sunt de fapt niște trântori care se înfruptă copios din banii publici...

În contextul menționat mai sus, demersurile făcute de către Executiv de a face ordine în sistemul public de salarizare și de a dispune verificarea tuturor dosarelor celor care s-au pensionat pe motiv de boală sunt mai mult decât necesare. Orice român de bun simț este conștient că sporurile penibile, de zâmbet, de întoarcere din concediu, de xerox, sau mai știu eu ce sporuri instituite, nu prin lege, ci prin contractele colective de muncă, trebuie anulate pentru totdeauna. Mai ales că în multe cazuri aceste sporuri dublau efectiv veniturile nu tocmai mici ale unor bugetari „de lux”.

Și în rândul celor pensionați pe motive medicale sunt foarte mulți semeni de-ai noștri care au obținut deciziile medicale de pensionare prin șpagă sau prin trafic de influență. Chiar dacă nu e tocmai ușor de dovedit și în cazul acestor „bolnavi închipuiți” trebuie făcute controale aspre, cel puțin pentru a reduce numărul acestor cazuri dacă nu pentru a le elimina complet. Cred că aproape fiecare dintre noi cunoaștem sau am auzit despre angajați care și-au rezolvat pensionarea pe caz de boală, dar care lucrează bine-mersi „la negru” sau lenevesc toată ziua, profitând astfel de banii și așa puțini de la buget.Tot în grupa aceasta a trântorilor cu acte contrafăcute pot fi incluși și acei angajați care știind că urmează a fi disponibilizați se „îmbolnăvesc” subit și „sug” luni de zile din același buget auster al statului... Evident, cu sprijinul nemijlocit, dar interesat, al unor medici coruptibili sau corupți, care făcând un mic „bine” unor escroci fac mare rău nouă celorlalți care prin taxe și impozite îi plătim atât pe ei cât și pe cei pe care îi pensionează pe nedrept!