România între vrăji și realitate

În România anului de grație 2010 titlurile din presă sunt mai „fierbinți” ca niciodată. De la „Flacăra... violetă” și „Atacuri energetice asupra PSD” până la „Asasinate la comanda omului de afaceri Sergiu Băhăianu”, de la „Transformarea universităților românești în fabrici de diplome” și până la „Proteste de stradă anunțate de Cartel Alfa” dar și „Zeci de persoane din Iași și Brașov, acuzate de trafic de persoane” sau „Încă două clanuri descoperite și anihilate de poliție”, „Jaf armat la o bancă din Galați”, „Rețea de falsificatori de carduri anihilată”... Toate acestea și încă multe alte asemenea titluri împânzesc presa românească într-o singură zi a anului 2010. Este și aceasta o față a democrației după care am tânjit atâția zeci de ani. O fațetă întunecată, ca un reveres la beneficiile incontestabile ale libertății, fie această libertate propriu-zisă sau de exprimare. Din aceeași sursă, aflăm că în timp ce dispar trei școli pe zi și circa 4000 de locuri în spitale în fiecare an, se construiește câte o biserică la fiecare două zile. Mai în glumă, mai în serios, un cotidian titra ironic pe această temă: „România – lăsată în... plata Domnului!”.

Din nefericire distanța dintre protecția divină și crunta realitate e ca de la ...pământ la cer! Românul spune același lucru dar cu alte cuvinte: „Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă!”. Suntem dependenți de ceea ce reușim să agonisim în viața de zi cu zi, dar și de capacitatea celor pe care i-am ales să conducă vremelnic țara. În loc să înțeleagă acest lucru, cei din opoziție fac ce fac și încearcă să bage bețe în roate guvernanților și președintelui ales, cu sau fără niciun rost. A veni după mai bine de o lună de la alegeri să zici că ai pierdut voturi datorită unor forțe supranaturale, a unor energii îndreptate împotriva partidului tău, face mai mult rău țării decât toți infractorii la un loc... Și face rău în primul rând propriului partid și electoratului, nu puțin, care te-a sprijinit. Prin afirmațiile sale bizare din ultimele zile, Mircea Geoană a reconfirmat încă o dată eticheta pe care i-a pus-o Iliescu pe vremuri, aceea de... „prostănac”! Evident, trebuie spus că această etichetă nu trebuie înțeleasă în sensul strict și propriu al cuvântului, ci se referă mai mult la modul lui Geoană de a (nu) face politică. A demonstrat de atâtea ori că face greșeli de neiertat tocmai în momentele cheie, cum a procedat de altfel și prin vizita nocturnă făcută mogulului Vântu înaintea dezbaterii finale cu Băsescu... Ducând principalul partid din opoziție în derizoriu, Geoană nu a făcut altceva decât să-și grăbească sfârșitul la șefia PSD,tot mai multe voci din partid solicitând înlăturarea lui.