Test de solidaritate

Conform statisticilor, circa zece milioane de români s-au reîntors la muncă după sărbători. Sunt cuprinși aici și românii care muncesc peste hotarele țării, în Spania, Italia, Anglia, Germania și alte țări din Europa sau de peste hotare. Zece milioane de angajați, fie în sectorul public fie în cel privat, au început să producă și să lupte cu criza care ne face zile tot mai fripte. Mulți dintre ei cu frica în sân că mâine sau poimâine vor rămâne fără loc de muncă, fără o sursă de venit cu care să-și asigure traiul zilnic...

Peste tot nu auzi altceva vorbindu-se decât despre criză și efectele sale. S-a creat pe această temă un fel de fobie națională care a ajuns în toate cotloanele societății. În acest context, nu tocmai fericit pentru noi, mulți cred în continuare că soluția ieșirii din criză se află doar în palatele Cotroceni, Victoriei sau în Parlament. Raționament doar în parte adevărat, deoarece cheia rezolvării acestei ecuații deloc ușoare nu se află doar la cei care ne conduc vremelnic ci și la noi, la fiecare dintre cei care ne câștigăm existența prin muncă cinstită. De-a lungul anilor am auzit sau am văzut în mass-media diverse luări de poziție ale unor asociații neguvernamentale, ong-uri, cu privire la fel și fel de proiecte legislative care vizau, printre altele, pedeapsa cu moartea în sistemul juridic românesc, legalizarea prostituției, a homosexualității sau problema... câinilor vagabonzi, dar din păcate nu am auzit despre nicio luare de poziție a acestor asociații cu privire la criza economică! E foarte ușor să iei poziție atunci când vrei să ataci sau să promovezi un proiect care nu te afectează în mod direct, cum sunt cele menționate mai sus, însă tăcem chitic când ar trebui să luăm poziție față de un fenomen mondial care ne afectează viitorul, familiile și economia națională. Nu am fost niciodată un adept al lingușirii celor de la putere, dar a critica guvernanții sau aleșii neamului, cu sau fără un motiv temeinic, într-o perioadă foarte grea pentru țară nu duce la nimic bun. Mă refer aici la acea parte a presei care chiar și acum după alegeri duce aceeași campanie denigratoare la adresa celor care au câștigat, făcând și mai mult rău prin aceste atacuri permanente și inutile. Desigur, cred în continuare în rolul de câine de pază a democrației, pe care o are sau ar trebui să o aibă presa, dar nu cred într-o presă partinică, subjugată unor interese oculte, nu neapărat în slujba unuia sau altuia dintre partide...

Revenind la subiect, îndrăznesc să propun aici un exercițiu de „solidaritate” pe care l-ar putea avea în vedere și l-ar putea promova acele asociații de care aminteam mai sus, dar și fiecare dintre noi cei implicați într-un fel sau altul în economia națională. A apus demult epoca muncii patriotice în România, prestată oarecum obligatoriu, deși se numea „voluntară”, dar tocmai la ea mă voi referi aici. Știm cu toții că într-un an de slujbă, fie la stat fie la privat, irosim o parte din timpul alocat muncii altor activități mai mult sau mai puțin productive. Cu toate acestea ne luăm întotdeauna salariile întregi fără alte rețineri decât cele aferente obligațiilor bugetare. Se mai întâmplă de asemenea ca în decursul unui an unii dintre noi să apelăm la „înțelegerea” șefilor direcți care mai fac unele concesii și ne învoiesc cu sau fără acceptul angajatorului... Două-trei sau chiar mai multe zile într-un an, zile plătite evident! Alții apelează la trucul concediilor medicale obținute încă destul de ușor la noi, fără a fi decât „bolnavi” ca în piesa lui Moliere, adică „închipuiți”... În fine, sunt moduri prin care obținem de la angajatori bani necuveniți care nu se regăsesc într-o valoare nou creată pentru firmă sau instituția la care lucrăm. Ce ar fi dacă într-un act de solidaritate națională acești bani, sau o parte dintre aceștia, ar fi direcționați către... bugetul de stat? Adică fiecare dintre noi să muncim trei zile din acest an pentru stat? La un simplu calcul, având în vedere că salariul mediu net pe economie este undeva în jurul sumei de 1000 lei, cei zece milioane de angajați ar vira la buget circa 1.428.000.000 lei. Adică nu mai puțin de 340 de milioane de euro! O sumă mică, mare, raportată la nevoile bugetare, care ar putea fi îndreptată, de pildă, spre sectorul sanitar. Poate nu azi, nu mâine, nu săptămâna viitoare, dar fiecare dintre noi, copiii, frații, părinții, bunicii noștri ne putem îmbolnăvi și am fi nevoiți să apelăm la serviciile din sănătate. Ori știm cu toții la ce nivel sunt acestea în dispensarele sau spitalele din România...E mult dacă dăruim trei zile de muncă pentru sănătatea invocată atât de des în mesajele pe care tocmai le-am trimis celor dragi de sărbători?...